Si trupul in rau mi se transforma XIX ...

 Nu stiu ceea ce sa scriu ... dar doar stiu doar atat ... 

Ursuletul din mainele lui inca ma agita, inca imi aduc memorii ce nu ar trebui sa fie acolo, dar is si le accept. Imi spun povesti ce deja ar trebui sa fie spuse ... doar amintiri sau povesti nezise

Ma intorc acolo, un taram ce inca povesti are de zis, la fel ca taramul in care m-am nascut ... dar totusi, un taram unde visez sa fiu ... dar fara tine, despartiti, nu are sens ... desi urusletul din mainile sale spune ca e de ajuns, NU, nu e de ajuns ... e doar o amagire ...

lacrimi curg in amintire

 lacrimi curg in amintire

caci doar clipe trec prin memorii

lacrimi se preling ca o amintire

caci doar vorbe nezise sunt in memorii

ochi ce povesti nezise scriu

privesc dincolo de perdele de suflete

priviri ce nici nu mai scriu

povesti ce nici nu mai aduc zambete

buze ce doar povesti povestesc

caci au invatat sa se ascunda dupa zambete

zambete ce doar bine povestesc

caci au invatat sa fie bine, din zambete

Si trupul in rau mi se transforma XVIII ...

 M-am pierdut in munca si in problemele financiare ... dar ... ursuletul tinut strans in brate ... m-a tinut in linie .. nu prea mult ... dar doar cat sa supravietuiesc ... sa merg inainte ... 

"De ce ursulteul asta e important?" intrebarea lui a trecut prin toate straturile de protectie ce eu le-am ridicat ... si am revernit usor in momentul cum eu am fost obisnuit legat de cei din jurul meu ... EI SA FIE BINE ... eu nu contez cum am sa fiu ...
Doar ca ... ursuletul meu s-a transformat in viata reala ... si ursuletul nu ma mai vrea ... asa ca am sa stau foarte departe ... doar sa privesc, caci altfel nu am ce face ... si nu este doar ea ... ci doar toate fiintele iubite si dragi mie ...

Cand nu mai poti urla ...

 Cand nu ai cui sa urli ceea ce simti ... urli in sufletul tau ... si cand pierzi al tau suflet ... ce se intampla ???

incepi sa taci ... doar ca ceilati sa fie bine ...