o palma intinsa in nisipul timpului,
imi cerseste iertare si alinare,
atintesc, doar recea-mi privire
si ea se strange, incet, sub recea nepasare
...
pumnul strans, imi aduce aminte
de clipe de razvratire asupra cerului tacere
de clipe in care sperante nezise, sterse
au ramas in ganduri ascunse, ca simple vise
...
privirea, in soare se transforma,
si mici lacrimi incep sa se adune
se strang, mana rece sa incalzeasca, sa aline
aminte mi-am adus, iertare trebuie sa ofer
...
caci primind raspunsuri reci, nepasatoare
sufletului ranit, nu-i aduc alinare,
si doi ochi, ce sfredelesc in mine, aminte imi aduc
ca noi nu am fost crescuti asa, sub acest soare
...
iti sarut, in vise, ale tale ganduri,
sa ma pastrezi in amintiri calde,
si in clipe, scurte, reci si efemere
amintirea mea, sa-ti lumineze a ta cale
...
