"Dragoste cu de-a-sila nu se poate", aceasta vorba a mamei mele, imi suna in creier clipa de clipa. Incerc sa zambesc rece, sa nu stie nimeni ce se intampla, in realitate, apare doar un ranjet. Sunt cateva persoane, care daca ar privi acel ranjet ar sti. Trebuie sa incep sa exersez mai bine, sa ascund durerea, singuratatea mea, sa invat sa nu mai tip dupa atentie. Dor de doare totul, doare fizic, si pana nu gasesc ceva sa-mi ofere echilibru, va trebui sa lupt singur. Am facut un pact cu singuratea, si-l voi respecta. Sunt impacat cu mine, m-am dezgolit de orice secret, de tot ceea ce simt, am lasat sa se vada totul.
Dar din acest moment renunt la tot, renunt sa mai lupt, ce va fi, va fi. Poate ca echilibrul meu se afla doar la un brat distanta, sau peste ape si munti, cine stie ... in fine.
"Ba, pe mine ma tii inca in frigul asta??? Ai uitat ca tu m-ai lasat sa imi fac de cap acum cateva saptamani?" ..."Nu uit, si stii bine, dar oricum totul acum e totul la fel, sunt in fotoliu, si e al dreaq de bun rom-ul. Dar nu uita, ca te las sa misti atat timp cat iti faci treaba ... ", ranjetul meu ii face sangele sa inghete, privirea mea rece ii spune ca m-a pierdut demult ca jucarie ... " Omule nu, nu iti voi face jocul, voi dispare singur, te rog nu incepe din nou ... 10 ani au fost de ajuns " ... deja stie ca nu il mai ascult. Zidul de sticla, s-a ridicat si in jurul meu, nu va mai ajunge nimeni la mine, ajunge, m-am dezbracat de prea multe ori in ultima perioada si de fiecare data am fost ... violat. (zambesc rautacios). "Sufletel, am nevoie de ajutorul tau, acum!!!!" si totul ramane tacut.
Nu ma mai astept la nimic, voi afisa in vitrina doar papusa ce vor ei sa vada, e greu, dar e mai bine, e mai bine fara iubire, fara dragoste ... voi fi atent totusi sa nu distrug pe cineva in calea mea, sper sa pot.
Mi-am adus aminte ce inseamna ignoranta, si da, voi sta deoparte de acum incolo si nu voi mai deranja ...
Vor fi ultimele cuvinte scrise despre mine ...
;)
