O alta atingere, de aceasta data insotita de parfumul ei, m-a facut sa privesc curios, era o atingere protectoare ce nu o simtisem pana acum, continui sa o privesc itens, astept, dar doar astept, si doar un zambet imi rasplateste curiozitatea. Nemultumit, atat focul, mormai ceva de un gaz pentru bucatar, si primesc rom-ul, imi incalzeste venele, si arde un pic gatul. Stiu ca nu ii place, si ma limitez doar la acel "shot", apoi trec pe gazul de pepsi ...
S-a asezat o liniste in suflet, o liniste ce nu e planuita decat doar pentru 24H, nu mai vreau mai mult, nu mai cer mai mult, zambesc parca in ciuda Prietenei, desi stiu ca ma priveste atent, poate chiar protector.
..................................................................................................................
Privirea de piatra, inca nedumerita de cele intamplate, privi iarasi intrebator catre Ea, cersind iertare pentru el, cersind ca de data asta sa nu se mai termine in acea durere, caci, stia ca de se va intampla iarasi, el nu va mai exista ca Om, ci doar, va exista. Raspunsul tacut, din buzele ce niciodata nu vorbeau, era acelasi "Ai rabdare". Omul privi apoi catre cer, ceru indurare catre cea ce i-a osandit, a mia oara, si tot a mia oara, tacerea cerului continua sa il sfideze. Resemnat, dar fara sa renunte, incepu sa scrie trecutul in paginile albe din fata lui ... Incepu prin "Ai rabdare" ...
