Zgomotul strazii umple camera, strang din dinti, a inceput inca un an din viata mea, zambesc ca o stafie. Nici Hector, nici Sufletel nu mai au curajul a comenta ceva. Inca nu au avut timp sa mestece momentul si schimbarea petrecuta. Aud lumea in jurul meu, si doar o aud, nimic altceva. Misc ca trebuie sa misc, sunt obosit, m-as intinde linistit doar sa vad cerul si sa respir.Clipele au trecut, visele nu mai sunt, au ramas doar niste simple planuri si acel "trebuie" pentru altii. Cineva incearca sa ma scoata din rutina mea, incearca, si incearca, nu simt nimic, doar un zambet reusesc sa mijesc in coltul gurii.
E liniste in mine, atat de liniste incat cei doi prieteni imaginari nici macar nu mai au curajul sa se certe intre ei, atat de liniste incat ...
A inceput un nou an, un nou inceput, o schimbare destul de ... puternica. Vremea incepe sa se linisteasca si ea, aici sunt oamenii cu totul altfel. O lume pestrita in care nimeni nu ma stie, cunoaste, si e bine. Nu-mi e teama ca ma intalnesc cu cineva care sa ma intrebe daca sunt bine, si sa nu ii stiu ce sa ii raspund.
Ba, stiu raspunsul - sunt bine, trebuie sa fiu, nu ?
Zgomotul strazii imi muta gandurile ...
...............................................................................................................................................................
