Acele de gheata ii atinsera obrajii trezindul la viata mai abititr decat orice bataie mancata de la mama-sa.Zambi cu lemnele in brate fugind spre casa. Caldura scazuta il intampina placut, se aseza in genunchi si aseaza lemnele usor jos, cu grija fara a face galagie. Prea tarziu, micul Om, cu vesnicul ursulet in brate, isi facu prezenta inca in pijama. "E frig tati!" exclama, asezanduse lipit de soba calda.
Lemnele disparura in gura sobei, si pocnitul apei prezente anunta ca limbile fierbinti ale focului incep a-si face treaba.
Zambi, un pic obosit, il prinse pe micul Om in brate, si intreba - "Lapte sau ceai?". Raspunsul il lua pe nepregatite, "Iarasi nu ai dormit!" si micul Om fugi din bratele lui privindul acuzator. "Am dormit, doar m-am trezit dis de dimineata ca s-a racit soba", cuvintele fiind mai mult pentru el, decat pentru micul Om.
Imbracat bine, privi bradul ce licarea tacut in coltul rece al camerei, si intr-o raceala bine cunoscuta, "Tata, ce trebuie sa se intample ca tu sa fii bine?", intrebarea rasuna ca un trasnet, mai ales venind de la el, micul Om. Mut, surprins, zambi stramb, si puse laptele infierbantat in cana. Nu putu raspunde, doar privirea lui, ce cauta in zare povestea totul, "nimic" murmura in gand.
............................................................................................................................................
Privirea inca acuzatoare era atintita asupra Prietenei, nu intelegea, pedeapsa primita era doar pentru el si omul de sub a sa veghe, nu si pentru micul Om, de ce trebuia sa fie asa. Stranse in pumn un turture ce se transforma intr-o ninsoare grea, linistita, calma asupra lacasului unde cei doi isi petreceau timpul. Continua sa priveasca chipul Ei, si surprins, prinse o clipa de nesiguranta pe fata Ei, se pare ca ce se intampla era dincolo de ceea ce putea sa controleze si Ea. Speranta, raceala, acceptarea faptelor de care amandoi dadeau dovada, o speriau si pe Ea. Zambi tacut, un pic multumit ca Ea avea o problema, si continua sa scrie povestea.
