Furtuna inghinala ii dadea stari febrile, nu putea sa se stapaneasca, il vroia cu totul, dar ii era si teama. Ii era teama sa nu devina un drog in viata ei, si asa ravasita. Ii era teama sa nu devina dependenta de el, sa nu si-l doreasca mai mult decat viata ei. Dar privirea lui, pierduta cateodata, o si linistea, ii dadea o liniste euforica, ce ii zbarlea fiecare simt, totul prindea culoare, totul prindea gust, devenea un cantec. Atingerea mainii lui, ii creea noduri in stomac, amestecuri de ganduri navaleau, si creeau o confuzie. Il privea pe furis, nu stia ce sa creada, ii surprindea privirea lui cum o masura, o analiza, cauta puncte slabe de care sa profite, dar cand privirile se incrucisau, nu mai conta nimic, il dorea acolo, intre marea de oameni, ce ii priveau pe furis.
Simtea cum rezistenta ei, si a lui, scadea cate putin cate putin, atingerile involuntare deveneau din ce in ce mai voluntare. Timpul ramase incremenit, privirile lor nu se mai saturau unul de altul, si atunci s-a intamplat, buzele s-au apropiat fara sa ceara voie, creierul a intrat in amorteala, gustul lui i-a invadat simturile, limba lui i-a cotrobait fara incetare cautand a ei limba, ametita, s-a simtit stransa la pieptului si ridicata, la propriu, simturile au luat-o razna, nu se satura de gustul lui, cu parere de rau a luat distanta. Au ras, un raset sincer, amandoi, si s-au indreptat spre iesirea magazinului. Clipa de fericire, ia alungat ultima stavila ce o mai tinea, nu a regretat nimic, doar ca vroia mai mult, vroia totul. La acest gand, s-a speriat, s-a crispat pentru o secunda, dar si-a revenit, antrenamentul din ultimii ani si-a spus cuvantul.