Valurile marii reci imi atingeau usor glezna, suflecati
pantalonii erau protejati de picaturile inspumate. Nisipul imi fugea de sub talpi, doar ganduri linistite imi zburau prin creier. Dimineata isi spunea cuvantul, aducand o briza rece din larg, unde se pare o furtuna razleata intrerupse calmul apei. Savuram linistit fiecare atingere, cu ochii pierduti in larg, iar mintea pierduta in gandurile mele, cand, doua maini mai reci decat apa, imi acopera ochii, dar trupul cald l-am simtit prin tricou si bluza ei. “Te-ai trezit devreme, de ce ?”, m-a intrebat usor, tematoare de raspunsul posibil. Zambesc linistit, “Da, m-am trezit devreme, ti-am privit somnul linistit, iar unduirea trupului tau m-a dus cu mintea la mare, si am vrut sa le savurez pe amandoua”, continui cu un
zambet cald si o cuprind in brate continuand sa privesc marea.
“Dar ai preferat sa pleci de langa mine!” – vorbele au sunat acuzator, o privesc enigmatic, si raspund “Si cand nu ai sa ma mai vrei langa tine?”. O surprinde, se incrunta, si continua “Nu am sa ajung vreodata sa nu te vreau langa mine, ti-am zis, ti-am scris, iti promit!”. Continui sa o privesc, ii sarut fruntea incretita, “Atunci nu am sa mai plec de langa tine, si nu te vei mai trezi vreodata singura! Iti promit!”
Promisiunile au ramas scrijelite in sufletul fiecaruia, tacuti continuand sa priveasca marea rece, involburata.
Am intrat in casa, cuprinsi de briza rece, cautand frenetic dupa cafeaua proaspat facuta, fierbinte. “Stii ca viata mea e la picioarele tale, si sufletul meu tanjeste dupa aceste clipe cu tine mereu?” E randul ei sa fie surprinsa, “Viata ta e libera, iar sufletul tau este langa al meu si va fi mereu acolo” continua ea, “Dar …” continui eu si ramane totul in aer, ne privim ca doi straini, inima mi se strange, si ma asez obosit pe scaun cu ochii pironiti in cana de cafea. Sorb si soptesc, “Promite-mi ca nu ai sa pleci si ai sa ramai in viata mea, te rog”, raspunde linistita, cuprinzandu-mi mainile, “Promit ca voi fi si voi ramane mereu in viata ta”
Alte promisiuni scrijelite in suflet si inima.
Se ridicara, si luand bagajele se indreptara spre masina.
Drumul catre casa, a fost facut in tacere, nimic nereusind sa o rupa. Doar usa deschisa, si mangaierea ei, i-au adus un zambet linistit pe fata, ramane si va ramane, tinandu-si promisiunea.
Priveste tacut inelul de pe degetul ei, ii saruta palma, si murmura doar un “te iubesc” linistit, dar agitat. O cuprinde in brate, si isi afunda narile in parul ei, savurand parfumul trupului incordat in bratele lui. “Sunt al tau, si ma repet, viata mea e la picioarele tale!”
