vineri, 18 iulie 2025

Si trupul in rau mi se transforma XXI ...

 Atingerea diminetii dupa o furtuna tacuta, ma face sa deschid ochii si intrebarea imi rasuna in minte, "oare cum ma va privi azi?". Tacut, ca in fiecare zi, ma ridic, arunc cafeaua in cana, e rece, ca si camera din jurul meu ... focul aprinde tigara ucigatoare, zambesc stramb, cat as vrea ca a mea sora sa ma ia ... dar inca nu e timpul.

Ursuletul se arata si el, cu ochii de margele negre, si un zambet fermecator ascuns in spatele lui. Zambesc, ascunzandu-mi gheata din suflet, un zambet calm, plin de speranta dar pierdut in timp. "Azi va fi frumos!" Rasuna ale sale cuvinte, aratandu-mi ca viata poate fi simpla, poate fi acceptata asa cum este si trebuie doar ... sa mergi inainte.

Se indeparteaza, eu inca nu sunt convins de ale sale vorbe, zambesc tacut, rece acum, doar ecoul intrebarii din gandul meu a ramas langa mine ...

.................

Tacuta, Surioara incepe sa rumege planuri, planuri ale caror timp nu e, dar tacuta, tese, cauta... Priveste chipul Sfinxului, ii cere ajutor, dar primeste doar tacerea de piatra rece. Tace, isi intoarce a sa privire, de fel mai rece decat vidul, dar acum ... calda, ca de mama ... stie ca in moment ce ii va da al sau sarut, va fi ultimul, dar stie ca, el si-l doreste mai mult decat orice ...

Se intoarce, refuza sa i-l ofere, "mai are de trait si invatat" isi zice mintindu-se si se arunca in valul intinecat al taramului Ei, sa nu-i mai vada privirea rece si goala, lacrimile fierbinti de gheata...


-------

B

duminică, 11 mai 2025

Doar .. un gest in viata ...

 Doar un gest in viata

O atingere fara gand

O atingere doar in vant

Doar un gest fara gand


Doar un gest in viata

Poate aduce un zambet fara gheata

Poate dezgheta un everest in suflet

Poate aduce soare in jungla de umbre


Doar un gest in viata

Poate lega lucruri fara viata

Poate adunce acolo, un pic de speranta 

Unde doar un vis este singura speranta


Doar un gest in viata

Simplu si doar facut pentru zambet

Acel zambet de viata si siguranta

Ce un simplu gest aduce fara plata

luni, 28 aprilie 2025

Si trupul in rau mi se transforma XX ...

 "Ai fost departe de mine mult timp. M-ai uitat?" ...intrebarea rascoleste tot, simt cutitul adanc infipt in inima inca pulsand. Raspund, mai mult ca o justificare ..."Nu te-am uitat si nici departe nu am fost, am fost aici ... aproape desi ... " ... foarte departe ar fi continuarea, dar cutitele din ale lui priviri m-au facut sa tac, sa nu mai zic nimic. Mi-am ascuns privirea rusinat, temator ca si el ma va lasa sa fiu singur, as accepta orice pedeapsa, dar el sa nu mai fie, ar fi cea mai dureroasa.

"Linisteste-te... voi fi mereu aici! Te voi privi de departe daca asta vrei, dar voi fi mereu aici!" Si mainile se incolacira in jurul taliei mele, strans, cu ursuletul prins intre noi. Strangerea ma sufoca, simteam ca ma adancesc in nebunie, simturile o luasera razna, simteam doar gheata in jurul meu.

O mana intinsa, m-a facut sa privesc soarele, sa ma ridic obosit, retras dar privind inainte curajos ... o luam de la capat, oftez si prind mana libera a lui si fac primul pas inainte ...

...............

Inciudata ca si Ea fusese uitata, sau mai degraba dorita sa il ia in taramul ei plin de mister, nu intelegea cum si de ce micul omulet de langa el  reusea sa ii aduca mereu, acea sclipire enigmatica in ochi, ce il facea sa se ridice din cenusa ...

Dar zambind, accepta usor situatia, caci ii devenisera dragi rau cei doi, si se uita la omul Sfinx, inca ganditor si de piatra ce nu mai arata nimic ... ci doar curioazitate, poate.

Ea, isi stranse faldurile hainei grele si se misca in neantul taramului ei soptind prin tacere "Am sa va privesc mereu ... '

................

B

Doar ... o clipa in vacanta ...

 Drumul catre soare a fost obositor. Am ajuns in asfintitul lui, cazarea a fost rapida, surprinzator la aglomeratia si forfota din holul racoros si primitor


Obositi ne-am aruncat pe rand in dusul racoritor sau fierbinte, dupa dorinta si nevoia fiecaruia. Desi oboseala si moleseala ne impingea catre patul primitor, am hotarat sa iesim pe faleza plina de lumini, oferte de papica si bauturi care mai de care racoritoare sau alcoolice. Mergeam tinandu-ne de mana, zambind in gandurile noastre, fara sa ciripim, doar din cand in cand privindu-ne, si strangand mai tare mana unuia altuia.


Ne oprim la o taverna, ne lasam la voia recomandarilor oferite de chelner, si asteptam surprizele. “Iarasi ti-ai luat chestii din care nu o sa te saturi si o sa vrei de la mine” imi zice si incepe sa rada. Zambesc, o prind de mana, ii sarut podul palmei si ii raspund “Totdeauna, tu vei avea grija, sa ma satur, sa nu raman flamand” si ii musc usor inelarul. Tresare, maraie ceva si imi trece prin par mana libera. Zambim veseli, oboseala parca nu o mai simtim.


Terminam, si spre ciuda ei, eu ma simt plin, cu burtica plina si satisfacuta. Ne ridicam, si inciudata ma prinde in brate si ma musca usor de lobul urechii, trecand gherutele pe sold spre spatele meu, infiorandu-ma. O strang in brate ii sarut gatul si ca de obicei ii spun cat o iubesc, si o vreau.


Ajungem in camera, ne dezbracam, ea ramane in bichineii ei, si ne aruncam in pat. Se aciueaza la pieptul meu, oboseala ne cuprinde, si in mirosul pielii ei si in respiratia linistita a ei, adorm, linistit, tinand in brate visul meu.


Dimineata ne prinde la fel, imbratisati, de oboseala nu ne-am miscat un milimetru. Ii simt sanul pe pielea mea, coapsele ei strangandu-mi pulpa parca nevrand sa ii dea drumul niciodata. Ii dau o suvita de par la o parte, ii sarut fruntea si ma ridic usor de langa ea. Fug in dus, dau drumul la apa, ma rasfat sub atingerea picaturilor. Ies, ma frec cu prosopul pana la roseata, si, in fundul gol cu prosopul in jurul meu, ies direct in balcon. Savurez razele soarelui si imi aprind vesnica tigara, langa cafeaua proaspat facuta.


Stau linistit in sezlong, gandurile imi zboara la ea, Doamne, o vreau, o iubesc si vreau sa fiu al ei, apuc sa gandesc. Animalul imi da semn ca e de acord. Incep sa rad usor, privesc printre jaluzeaua semitrasa, si o vad cum doarme. Razele ii cad pe coapsa piciorului dezgolit, si imi atata privirile si simturile. Ma duc langa ea si o prind in brate, ma simte gol, maraie si se lipeste toata de mine, lasandu-se in voia atingerii pielii mele. E relaxata, si trupul ei imi spune ca e si fericita. O prind bine in brate, ma lipesc de ea tot, si inchid ochii din nou. Atipesc in parfumul somnului ei.


Ma trezeste o privire itensa, deschid ochii, o vad privindu-ma goala de data asta, parfumul proaspat imi spune ca s-a supus tratamentului placut a baii de dimineata. Ma mangaie pe par, se apleaca si ma saruta.


“Hai, cafea, tutun, rontzi de dimi si plaja cu leneveala”, ii prind mana si o trag spre mine, o sarut apasat cu corpul lipit de ea. Ne ridicam, ne imbracam si iesim pe usa.


Merg in urma ei, privesc fiecare forma ivita de sub rochita de plaja, ma fascineaza tot, gat, ceafa, spate, forma sanului ivit pe o parte, fundul ascuns sub transaparenta a ceea ce poarta. Sunt fericit, sunt al ei si ea e a mea, nu mai vreau nimic.


 

Doar ... un sfarsit de vacanta ....

 Drumul catre casa a fost un pic mai obositor, drum aglomerat, si intoarcere din vacanta acumulat cu noaptea fierbinte de dinainte. Oricum a fost simtit ca un fulg caci ea era langa mine, se juca cu muzica disponibila din masina, si cu mana in parul meu, eram in vis. Am ajuns, descarcat, carat tot in casa, “Iubirea mea, te superi daca despachetam maine ?”, “Nu dragoste, dus si somn” , ha vesel ma arunc sub dus repede sa nu se razgandeasca, frecat ca de obicei cu prosopul, si cu fundul gol aruncat in pat.


Relaxat o astept, ea mai invarte cate ceva prin baie, de ale ei zambesc eu, si inchid ochii. O simt cum intra in camera tip til sa nu ma deranjeze, ii simt parfumul. E bine suntem acasa, suntem noi. Se intinde langa mine si o simt goala, doar cu bichineii. Ma intind si o trag la mine in brate, se intinde toata, si se lipeste de mine, racoarea parfumului proaspat imi atata narile, pielea fina imi zbarleste pielea, si mana ei pe pieptul meu ma afunda si mai mult in momentul de relaxare. Adorm cu ea asa, instant. Dimineata ma prinde cu ea in bratele mele, si nasul meu bagat in ceafa ei. Doamne, ce bine e, si sus sa facem cafeluta. Imi aduc aminte de o discutie, scormon prin frigider, scot doua-trei rosioare, le tai cubulete. Tigaia pregatita, un film de ulei masline, feliutele de paine aruncate, astept cuminte sa se rumeneasca. Le scot repede, pun rosiutele, ceva condiment – busuioc si coriandru – si bag un pic la cuptor doar cat sa intre aroma in rosii si painita. Le scot, sunt rumenite perfecte, cand ma ridic surprind doi ochi mari dar inca prinsi de somn, nu intelegea ce fac eu, doar in sort deja pus pe gatit – “Vesel si vrednicel in dimineata asta” – raspund victorios – “bruschete pentru visul meu” si arat catre farfuriuta cu feliutele de paine rumenite acoperite in rosiute.


Mijeste ochii, “mhm, ce prostie ai facut??”, eu surprins, “nimic, doar stiu ca place sa papi dimineata inainte de cafa, si vroiam sa iti multumesc pentru aceasta vacanta in felul meu”. Tacerea ei m-a surprins, nu a comentat sau marait nimic. Rontaia la bruschete si ma privea. Ma simteam ca si cum as fi supus la un interogatoriu, fastacit imi aprind o tigara si astept verdictul. Se ridica, se sterge pe maini, ma prinde in brate si “nu trebuie sa imi multumesti pentru nimic, la fel ca tine, ma multumesc ca existi”, si si-a depus capul la pieptul meu. Un nod in gat mi se creeaza, parfumul ei totdeauna are un ciudat efect, de relaxare, ma linisteste. Inghit in sec, in timp ce unghiile ei isi fac loc pe spatele meu.


O indepartez usor, si doar halatul meu ridicat in mod obraznic, o face sa izbucneasca in ras, eu rusinat un pic, fug in dormitor si ma imbrac. Ma intorc doar sa o surprind zambind, in ganduri doar de ea stiute, rontaind la o bruschetta, si sorbind din cafa fierbinte. Ii prind capusorul si ii sarut fruntea. “As vrea timpul in loc sa-l opresc”, spun eu, raspunsul ei ma surprinde “ Nu e bine cu timpul oprit, caci nici noi nu vom simti ce simtim acum”. Zambesc, ma asez in fata ei in genunchi, si imi las capul in poala ei.


Ma cuprinde si imi mangaie parul, asa cum stie ca imi place si ma linisteste. Ma intreaba “ Ce s-a intamplat? “, raspund linistit, “ Nimic, doar ca nu ma satur de tine, de tot ceea ce tine de tine “, “sunt a ta si nu plec nicaieri, de ce iti este teama”, raspund fara sa imi dau seama, “ de clipele departe de tine “. Ma ridica brusc, se uita in ochii mei, vede linistea dar si teama, si ceea ce spune sufletul meu in cuvinte nezise. Zambeste linistita, nu spune nimic, doar imi apropie urechea de inima ei, si inteleg fara sa imi zica nimic.


Doamne, doar iti multumesc si ai grija de ea. Ea trebuie sa fie bine si vreau si voi face tot posibilul sa fie asa. Voi face totul sa fie fericita si bine. O iubesc, o vreau, si o vreau in viata mea, asa cum si ea ma vrea.