"Ai fost departe de mine mult timp. M-ai uitat?" ...intrebarea rascoleste tot, simt cutitul adanc infipt in inima inca pulsand. Raspund, mai mult ca o justificare ..."Nu te-am uitat si nici departe nu am fost, am fost aici ... aproape desi ... " ... foarte departe ar fi continuarea, dar cutitele din ale lui priviri m-au facut sa tac, sa nu mai zic nimic. Mi-am ascuns privirea rusinat, temator ca si el ma va lasa sa fiu singur, as accepta orice pedeapsa, dar el sa nu mai fie, ar fi cea mai dureroasa.
"Linisteste-te... voi fi mereu aici! Te voi privi de departe daca asta vrei, dar voi fi mereu aici!" Si mainile se incolacira in jurul taliei mele, strans, cu ursuletul prins intre noi. Strangerea ma sufoca, simteam ca ma adancesc in nebunie, simturile o luasera razna, simteam doar gheata in jurul meu.
O mana intinsa, m-a facut sa privesc soarele, sa ma ridic obosit, retras dar privind inainte curajos ... o luam de la capat, oftez si prind mana libera a lui si fac primul pas inainte ...
...............
Inciudata ca si Ea fusese uitata, sau mai degraba dorita sa il ia in taramul ei plin de mister, nu intelegea cum si de ce micul omulet de langa el reusea sa ii aduca mereu, acea sclipire enigmatica in ochi, ce il facea sa se ridice din cenusa ...
Dar zambind, accepta usor situatia, caci ii devenisera dragi rau cei doi, si se uita la omul Sfinx, inca ganditor si de piatra ce nu mai arata nimic ... ci doar curioazitate, poate.
Ea, isi stranse faldurile hainei grele si se misca in neantul taramului ei soptind prin tacere "Am sa va privesc mereu ... '
................
B
