Aprind veioza, cu speranta ca lumina va alunga acel ranjet, dar tirada continua, ma refugiez pe balcon, aprind tigara si trag cu nesat din ea, de parca ar fi ultima ... " Hector, nu intelegi, asta sunt eu, din pacate nu pot darui dect toul sau nimic, si da, doar zambetul din dimineata il cer si dupa el tanjesc enorm ... dar ... ", " esti inca un Om pierdut bai, trebuie sa te aduni, sa inveti sa te peticesti singur ... si sa NU TE MAI MINTI " ...
Oftez, tigara se terminase demult, dar eu inca pe balcon ... cerul cu ale lui stele inca isi pastreaza poveste mut ... " Va veni timpul sa zambesc si eu si sa privesc acel zambet dimineata ... va veni el si timpul meu " ...
" Ba esti nebun, daca il lasi pe Sufletel acolo, in acel bloc negru si urat - privirea incruntata a lui Hector imi spune toata parerea lui despre acel bloc - nu va fi nimeni langa tine sa-ti ofere acel zambet. Trebuie sa il scoti de acolo ... trebuie sa il lasi liber iarasi ... " ... " Hector l-am lasat de ajuns, acum va face si ce ii spun eu si cum ii spun eu. Si ASTA e decizia finala!!!" ... privirea din intuneric, ii spune lui Hector ca e cazul sa nu mai insiste ... " Vedem noi nebunule cu ochi de sticla, ma ingrijorezi sa stii, eu nu mai vad nimic prin ochii tai .. " continua sa mormaie si ma lasa in pace. Aprind a doua tigara ... privesc in continuare prin intuneric la cerul tacut ... " sper sa-mi spuna adevarul " ... murmur ca pentru mine.
Zgomotul si lumina de afara ma anunta ca a venit dimineata, ma intorc pe partea cealalta si pun patura in cap, ce bine e sa dormi si sa nu stii de nimic, sa fii doar tu cu ale tale vise ... oftez si ma ridic pentru a incepe o noua zi ...
zambetul masca pus - check
privirea fara expresie pusa - check
gandurile calde ascunse - check
mda, sunt pregatit pentru o noua zi ...
