Degetul imi tremura pe tasta, mesajul zboara cu viteza luminii, dar secundele trec de parca ar fi o eternitate fiecare ... raspunsul nu apare, oftez si inchid ... ma dezbrac si ma arunc sub dus ... apa fierbinte incepe sa ma resfete, sunetul raspunsului primit pe telefon este mascat de zgomotul apei ... ma frec de parca trebuie sa rup fiecare centrimetru de piele, imi e dor de ea ... zimbesc si ies de sub dus ...Ma aplec spre telefon si citesc mesajul. Inima tresare, se face mica ... mesajul ma loveste rece ... ma imbrac instant, ca la pompieri, ies furtuna pe usa, nici nu apuc sa ii zic la revedere mamei ce ma privea curioasa de reactiile mele ...
Incruntat zbor pe scari, aproape ca lovesc babuta ce intra pe usa blocului ... merg in pas grabit, o vad, ma astepta agitata, nu am vazut-o niciodata asa ... o prind si ii sarut frunte incruntata, si incerc sa o linistesc ...
" ce s-a intamplat ? " ... imi intinde tacuta un plic sigilat ... mana ii tremura mai rau decat mie, il prind si il desfac. Incep sa il citesc si bucuria pentru ea ma cuprinde, dar ... in acelasi moment, inima mi se strange, se face mica, vrea sa se ascunda si sa nu fi vazut acele randuri ... " asta inseamna ca ai sa pleci ? ca ai sa ma lasi singur ?! " ... " da, am sa plec, dar nu am sa te las singur, vom vorbi mereu, ne vom povesti totul, vom fi ca si cum am fi unul langa altul " raspunsul nesigur al ei ma inspaimanta mai rau ... mergem tinandu-ne de mana, tacuti, de ceva vreme
O trag spre mine, ne asezam pe banca, o tin strans sa nu ii mai dau drumul ... nu sunt cuvinte deoarece pur si simplu orice am zice, timpul va avea grija sa ne demonstreze contrariul ... prind curaj si ii spun doar " nu iti voi promite nimic, doar ca te voi astepta atat cat vei vrea tu, si de fiecare data cand ne vom vedea, vom fi impreuna, ori la ai tai, ori la mine, cum vom vrea noi ... si timpul ne va spune daca e sa fim impreuna fericiti sau " sunt intrerupt de degetele ei ce s-au crispat pe mana mea, ma tine strans si nici nu mi-am dat seama ca unghiile ei erau infipte in carnea mea. Am prins-o mai bine in bratele mele, " stii cat mi-am dorit sa nu fi trimis acea scrisoare la inceputul anului, cand te-am simtit ca esti al meu, am regretat acel moment ... " o opresc ... " nu, nu trebuie sa regreti nimic, e viata ta, si doar tu trebuie sa decizi asupra ei, eu nu am nici un drept, ci nu pot face decat sa te sustin, si sa iti ofer tot sprijinul posibil, fericirea ta conteaza enorm. Imi va fi foarte greu fara tine, ai reusit sa ma faci sa ma simt altfel, sa nu ma mai simt rau, sa nu ma mai simt singur, m-ai facut sa ma simt liber ... dar nu este timpul sa faci acum sacrificii ca sa fim noi doi ... acum trebuie sa te gandesti la tine, viitorul va fi frumos doar daca acum vei face ce trebuie pentru tine" . Zambesc si o prind strans, buzele mele ii ating ale sale buze ce se lasa libere, in voia mea, o prind si o musc usor, geamatul ei imi spune ca nu vrea sa mai plece de langa mine ... O luam la drum spre casa ei, la despartire ii spun ... " Are sa fie mai bine decat vei crede, ai sa vezi :) " ... o sarut apasat si ne despartim, tacerea ei nu imi da pace ... realizez ca doar eu am vorbit, ca plicul a fost sigilat ... inciudat ... merg tacut, deschid usa ...
" Ce s-a intamplat copile? " ... glasul mamei, care totdeauna ma face sa ma calmez, sa iau lucrurile la bani marunti." Nimica mama, doar nu stiu pentru ce trebuie sa platesc ... " tace, se incrunta, stie. " Lucrurile se vor linisti, da timp vietii sa prinda curaj, sa invete, sa cunoasca. Are sa fie bine." Isi da toata silinta, si reuseste un pic. Ma bag in camera mea, tavanul tacut nu vrea sa imi spuna nici un secret ce`l stie ... oftez si incerc sa dorm ... al naibii el, nu vrea sa se lipeasca de mine nici batut ... ma zvarcolesc in continuare ... in zorii unei noi zile apuc sa adorm ...
