Nu mai simt nimic ...

Prima zi in fotoliu a trecut lejer, fara evenimente notabile. Hector tace, nu stie de unde sa ma apuce. Sunetul mesajului primit ma anunta ca trebuie sa imi pun creierul in functiune. Ma ridic si ma intind spre telefon. Zambesc multumit de mesaj, si ma indrept spre dus. Totul decurge frumos, pentru 4 ore am uitat de fotoliu, de tigara si coniacul aferent. Chiar sunt fericit. Mai ales ca o sa plec spre munte ... topai ca un maimutoi in gandurile mele. Va fi ceva frumos.

Urme a pasilor tai ...

Valurile inspumate alinta urmele pasilor tai

Pasi ce se pierd sub a marii atingere
Doar amintirea atingerii de nisipul fierbinte
Ramane in urma, ascunsa sub a lor furie
...
Scrisuri, desene si promisiuni sunt sterse
Doar de o simpla trecere a apelor reci
Nisipul se modeleaza sub a lor mangaiere
Simplu si nepasator, ca a timpului trecere
...
Castele de nisip se naruiesc sub ale sale lovituri
Doar movile fara forme raman dovada
Sa aminteasca ca odata au fost cu drag facute
Si pe fundatie de speranta construite
...
Dar insasi marea e geloasa pe a tarmului atentie
Si isi cere dreptul la priviri pline de alinare
Dar in siguratatea ei eterna, spala orice amintire
Si nu lasa nici o urma a trecerii tale
...

O clipa in univers ... o eternitate pentru noi ...

Tunetul inunda camera precedat de flash-ul fulgerului apropiat ... transpirat ca dupa o lupta de un secol dusa in continuu, ma trezesc speriat ... zambesc linistit, e bine, nu e nimeni in jurul meu, sunt doar eu ... "Nuuu", urletul cu timbrul binecunoscut al lui H. imi suna in ganduri. "Esti nebun, chiar nu vrei sa intelegi ca nu este o solutie sa devii ce vrei ... nu intelegi ca poate acolo, exista si chiar acum te cauta si zambeste la ceea ce spui, gandesti si te vrea??"... nu ii raspund, ma intorc pe partea cealalta si ascult ropotul ploii, sunetul vantului  ce se inteteste mai rau si mai rau ... adorm zambind ... rece

O zi dupa servici ... doar o poveste (V)

Privesc razele soarelui, ultimele din ziua de azi, se ascunde cuminte dupa muntii batrani si dragi. Lasa loc lunii, razele ei sa scormoneasca a intunericului unghere. Zambesc, sunt un pic obosit dupa lungul drum, strabatut alaturi de ea. Ah frumoasa e, clipele alaturi de ea, sunt mai mult decat mi-am dorit ...

Te simt ...

Te simt, iti simt ale tale ganduri
Simt cum vrei sa ma cauti,

Simt cum sufletul tau ma cauta
Tanjeste si urla dupa al meu singuratic
...
Iti vreau sufletul sa-mi fie alaturi
Il doresc asa cum desertul apa tanjeste
Il vreau cum trandafirul sub soare se alinta
Vreau sa-l rasfat asa cum marea nisipul rasfata
...
Merg pe al singuratatii drum ce-mi e dat
Dar simt al tau suflet supraveghere
Incerc sa-l gasesc, sa-l ating, sa-l privesc
Dar nu gasesc decat o simpla adiere
...
Te astept sa te arati asa cum mereu ai facut
Enigmatica si tacuta, ca al diminetii rasarit
Volburata si vie, ca al raului cascada
Te simt, te astept, sufletul sa-ti sarut
...

Incatusat ...

Incatusat, sufletu-mi nu vrea resemnare
Incearca sa rupa a lantului limitare
Priveste cu nesat spre o alta viata
Nu mai accepta a trecutului otrava
...
Incatusat, vrea mai mult si totul
Vrea sa lase in urma, sa uite potopul
Vrea sa lase sa intre a ta raza, mic soare
Sa-l alinti si sa-l tii departe de singuratate
...
Incatusat, in a sa singuratate
Tanjeste dupa ale tale zambete
Ale tale atingeri nevinovate si calde
Tanjeste dupa a ta privire patrunzatoare
...
Incatusat, dar liber isi cere dreptul la viata
Dreptul de a visa frumos fara pata
Isi cere dreptul de a-ti fi alaturi
Sa-l las, din nou, la suprafata sa iasa
...