Dimineata ma surprinde cu miros de cafea, "nu e nimeni in casa" gandesc si ma trezesc deabinelea, era doar ... o senzatie. Ma ridic vesel, si ma indrept spre bucatarie, dau drumul sa se faca acea cafea, si ma intorc in baie, unde imi fac obisnutele metehne. " Nene, esti nebun, te rog nu continua, nu fa asta ... la dracu ca era bine sa fii nervos si indurerat, vedeam urma de Om in tine!!! " incepe H. pledoaria de dimineata. Ii zimbesc in oglinda, asa cum am devenit, un zambet rece, departat al unui om ce nu exista ... " E bine asa, si eu aleg asa ... cine ma va vrea cu adevarat, va sti sa ma gaseasca, sa gaseasca o fisura sa ajunga la Sufletel, apoi la inima. Asa ca, Hector, oricine are o sansa egala acum ... o eternitate aici si o clipa in univers, sau invers ... depinde cat de puternica e dorinta sa ajunga la inima tandari, si la Sufletelul fantoma ... ele aleg, eu nu le voi mai da nici un ajutor ... " zambesc din nou linistit, si fac cu ochiul la imaginea din oglinda. H. e inmarmurit ... gandeste, toaca orice idee si amintire ce o are marunt ... nu ii iese nimic, nu stie ce s-a intamplat, nu isi da seama ... nu realizeaza de ce acel zid negru, inconjurat de vid, continua sa creasca si sa se intareasca ... urla la el in speranta sa il trezeasca pe Sufletel, loveste, foloseste orice unealta ce imaginatia i-o creeaza ... nu reuseste decat ... nimic.
Imi beau cafeaua linistit, o savurez alaturi de vesnica tigara, " da toate au acum aceeasi sansa, nimeni nu mai are nici un avans, defapt, cred ca nici nu l-a avut careva " gandesc in harmalaia tramvaielor ce misuna parca fara tinta ...
" Te rog Omule, nu fa asta!!! " sunetul implorator al ultimelor cuvinte pe ziua de azi ale lui Hector, trec pe langa mine ca apa de ploaie. Ma ridic agale si imi incep ziua cu zambetul si privirea rece setata ... fotoliul cu tigara si coniacul, asezate pentru film ma asteapta ...
O zi ( sau seara ) frumoasa tuturor ...
