marți, 16 septembrie 2014

A ramas ... la apus ...

Intunericul noptii imi ascunde privirea
Privirea nesatula, ce-ti saruta fiecare por
Descoperit sporadic, doar de al sclipirii luna
Zambetul tacut, enigmatic staruie pe ale mele buze
Supravegheaza fiecare respiratie a ta,
Se defineste sub fiecare atingere trecatoare
...
Umbrele picaturilor de ploaie, joaca vesele
Zgomotosul lor dans acopera mica furtuna de afara,
Pielea ta fina, imi incanta ale mele degete
Ce te cauta mereu, sa fie sigure ca existi, ca esti,
Poposesc la mica distanta de tine, speriate parca,
Sa nu te goneasca dincolo de vise, de cuvinte
...
Parfumul trupului tau, imi atata narile, simturile
Imi spun ca nu e doar un vis, existi acolo, aproape
Zgomotul respiratiei tale, imi linisteste temerile,
Imi spune un cantec demult uitat, sau doar ascuns
Dar, ramai doar acolo, la cateva atingeri distanta,
Caci a mea dorinta, a mea vrere, a ramas la apus
...