 |
| Sursa |
mai primit nici un semn de la ea, nici acum ... pierdut inchid totul, si ies din camera. Mama ma asteapta cu cozonac fierbinte, bradul facut impreuna ca tata, pe ritmuri de Madrigal, lumineaza feeric.
Il rupe si imi intinde prima bucata, apuc sa o mestec marunt ... nici nu aud taraitul insistent al soneriei de la usa. " Eh, colindatorii ... " si musc mai darz din cozonacul cald, ce-mi infioara fiecare senzatie, imi starneste cele mai frumoase amintiri de cand eram copil si intram in casa ud pana la piele, si ii furam mamei coltul cozonacului fara sa vada, inainte de masa. Zambesc obosit, dar ... auzul unei voci imi blocheaza totul. Incremenesc, gandurile cu o iuteala fantastica, nu pot spune ... " nu e ea, mi se pare, nu are cum ... " ... dar in acelasi timp, ca un arc eliberat din stransoare tasnesc la usa.
Privirea patrunzatoare cu care sunt obisnuit, si a ei, si a mamei, ma acuza ca nu sunt atent .. abia am vazut ca am varsat paharul cu vin al tatei pe mine ... ma sterg ca un copil de doi ani, si renunt la orice retinere.
O cuprind, o tin strans la piept, o indepartez un pic sa o privesc, o prind iarasi. " Lasa fata sa isi dea haina jos, nebunule, si bag-o in bucatarie la caldura, sa-i pregatesc si ceva de mancare " ... ii iau haina de pe ea din zbor, obrajii rosii imi zgandara ochii, vocea ei imi alinta urechile. Nu apuca sa spuna decat un " Nu-i nevoie ", dezarmat si fara putere, reactia mea a luat-o pe nepregatite. Zambesc in sinea mea bucuros, un cadou de Craciun superb. O prind de mijloc iarasi, si de fata cu ai batrani o sarut, apasat si nesatul. Imi raspunde fara retinere, dar ma musca serios de buza, si ma priveste suparacioasa un pic, si incurcata de gestul meu. " Hai gata cu giugiuleala, ca aveti timp, acum luati si mancati !!!" , tonul imperios al mamei, linistit si fericita ca ma vede si pe mine mai la locul meu, zambind vesel si facand prostiile de rigoare cu care era obisnuita, ne impune sa ne bagam burtile la incercare cu bunatatile ce umplu masa.
Intram in camera, nu am vorbit nimic de noi. " Esti un rau ca nu mi-ai zis ca vii, m-am ingrijorat rau " ii reprosez eu. Ea linistita, imi raspunde, sugubat ca totdeauna ... " daca iti ziceam ca vin, mai era surpriza, mai erai asa fericit cum esti acum ?!", o prind iarasi de mijloc si de data asta o musc eu de buza, dar incet. Geamatul raspuns de il primesc, ii spune inimii ca si ei i-a fost la fel de dor.
Incepe sa-mi povesteasca tot ce s-a mai intamplat, nici nu stiu cand s-a facut miezul noptii, doar strigatul mamei, ca Mosul a venit, prin nametile albe, cu obisnuitele haine rosii, si cu cadourile nepretuite.
Doua cadouri pentru ea, si eu sunt surprins, ca doar stiam ce ii pregatisem, un pandativ al vietii si norocului, de un albastru ca cerul liber. Curios privesc si eu, un inel, cu o piatra superba, de un negru impunator, "stiu inelul asta, e al bunicii, il tinea mama in sertarul ei ... hmmm ce o vrea sa spuna a batrana, ca si pe mine ma surprinde mai rau ca de obicei ... " . Dar nu ia cuvantul mama, ce ne priveste cu ochii mijiti de lacrimi, e bucuroasa pentru noi, ci tata, care mereu e tacut, vede, stie si face. " Copii, fata cu ochi albastri ce ii luminezi viata amaratului astuia, nu stiu ce va va rezerva viitorul, doar sper sa fiti fericiti pana la capatul pamantului si inapoi, primeste acest inel ca darul nostru, sa-ti aminteasca oriunde vei fi de noi, ai batrani, nu de natangul asta, sa-ti aminteasca ca aici vei fi primita la fel ca acasa la tine, indiferent de ceea ce va fi, te rog, si eu si mama. Sa il porti sanatoasa, femeie ... " si sub mustatile stufoase, se vede un zambet linistit, si ochii spuneau mai mult decat orice cuvant. Nici eu, nici ea nu am putut scoate un cuvant ... doar ne tineam de mana, cu privirile atintite asupra lor ...
Ne intoarcem in camera, dupa multumirile si urarile de rigoare. " Iti multumesc ca m-ai primit la tine, ai niste parinti minunati", si se intinde langa mine. " Vezi, ti-am zis eu, ca o sa fie mai frumos decat vei spera vreodata ", ii simt inima cum ii bate cu putere, si pentru prima data de cele 4 zile si 2 ore, adorm ca un bebe.
Razele soarelui, rup printre norii zburataciti, si se infing in ploapele mele. Ii deschid, si sunt singur in pat, speriat, si cu speranta sa nu fi fost doar un vis, fug in bucatarie, si o vad acolo, cu mama, trebaluind la cateva bunataturi numai de ele stiute, si de mine gustate ... fericit, si linistit fug in baie ...
O zi cu adevarat frumoasa azi, nu mai am nevoie de nimic altceva ...
