In departare ...

un planset de copil se aude in departare
e trecutul cel rece si gol si fara de iertare
un zambet, poate, in zare se observa
e viitorul ce doar un pic mai luminat pare
....
doar ingerul ce aripile in jurul meu le strange
imi zambeste si povesti imi spune
din trecutul ce dincolo de vise se strange
si clipe de fericire si dragoste imi rasfrange
....
doar un chip al fiintei dragi din suflet
ale mele lacrimi imi alunga in departare
si-mi sopteste sperante si vise de pret
si-mi sopteste al viitorului simple secrete
....
linistit, semet, imi privesc ale sufletului cicatrici
doar tu ai stiut in trecut sa mi le ascunzi
linistit, privesc cu al meu zambet impietrit
in departare, cu nesat sa sorb, al viitorului soare 

Si trupul in rau mi se transforma ... XI

Chipul de piatra ar completa altfel ce simte, dar i-a fost luat dreptul de a mai cantari si cere ceva
pentru cel ce il are in paza. Zambeste amar, lacrimi reci de nisip se ivesc, dar ceva ii scapa, si totodata ii starneste interesul. Priveste mai atent, o ignora pe Prietena Omului, ce zambeste malitios ca si-a primit plata. O pala de zambet linistit apare pe chipul ei - "Pedeapsa a fost platita, e liber de mine, dar ..." - cuvintele raman in aer caci chipul de piatra scruteaza Omul.

Privirea in oglinda ii amintea de zilele linistite, cand nici o stea nu era pe cer ci doar albastrul clar al zilei si negura noptii, zilele in care era doar el si atat. Otelul rece linistit si enigmatic se asezase pe fata lui, zambetul sugubat ce ducea cu gandul ca se gandeste doar la femei s-a asezat si el din nou pe fata, doar putini stiu ce e in spatele a tot ce se afiseaza.
A iesit din baie si hotarat, a luat ursuletul, l-a strans la piept si asezat aproape de fotografia mamei lui, a zambit cald, "Sper ca intro zi, cineva sa il ia si sa il tina pentru totdeauna" i-a zburat in gand aceasta speranta, scanteia lacrimilor au dat semn ca doare si ii e dor, dar indreptand spatele, a sters apasat, si fata de sugubat a luat locul, lacrimile nu isi aveau rostul, trebuia sa mearga inainte doar cu aceasta infima speranta, prinsa in urusletul nevinovat.
"Ma surprinzi, esti rece, calculat, nu te-am vazut asa. Esti altfel decat in momentul cand ne-am vazut prima data" - el zambeste tacut in gandurile reci, ce se rotesc calculand si in experienta obtinuta in timpul a catorva ani, ce incercase sa o uite, incepusera sa-si gaseasca locul. "Am renuntat sa-mi mai setez vreo speranta, vreo asteptare." si ar fi continuat cu - "am renuntat sa mai sper ca va fi bine si pentru mine" dar s-a abtinut, desi nu ar fi trebuit, dar sunt doar gandurile lui si atat.
Raspunsul din mesaj, la o intrebare ce o pusese, l-a multumit, era de ajuns pentru moment, nu s-a mai apucat sa mai faca nici un fel de scenariu, nici un fel de asteptare, timpul ii va spune ce va fi.
Gandul ii zboara catre cei dragi, fata si micul Om, otelul dispare ca prin farmec, si parca fiind simtit, telefonul suna, si cristalul vocei fiicei il incalzeste ca ultimele raze de soare inainte de apus.
Incheie ziua, cautand in randurile negre linistea ce o primea cand le depunea, un dor surd ii dadea tarcoale, dar inchise totul in jurul lui si dand drumul la televizor pierdu sirul gandurilor dar nici nu stia ce privea, era doar liniste, bine, rece tot ...

Trebuie, un nou inceput ...

Recitesc un articol din trecut (http://versuri-din-suflet.blogspot.ro/2014/10/sper-sa-nu-mi-se-simta-lipsa.html) . Doamne cat as vrea acum sa il fi citit acum cateva luni, sa-mi aduc aminte.

In fine, prietenul meu Hector a ramas, inca, stana de piatra, nu mai vreau sa ii dau drumul eu, iar Mama ma ajuta prin prezenta simbolului ei (sper sa si reusesc). Dar ranjetul cunoscut imi apare in creier, si cuvintele lui - "esti prost ca speri sa fie bine si pentru tine" - da, recunosc ca am lasat sa se vada mult prea mult, mult prea devreme si am vrut totul sa fie si acum, din nou, singur, imi caut un echilibru, " in ce sa-l caut?"

Mi s-a pus intrebarea de asemeni, "cum ma vad cei din jur?" - buna intrebare, eu nu ii stiu raspunsul si chiar mi-ar place sa aflu cate ceva. In cateva luni am fost mintit, batjocorit si calcat in picioare de o singura, aceeasi, fiinta, in fiecare luna, am indurat ca un caine din nou, dar nu am mai acceptat jumatati si am cerut, poate prea mult, si am lasat prea mult. A intrat frumos in viata mea, ca o sclipire de stea ce mi-a luminat intunericul, dar la fel, de fiecare data, a iesit, lasand un intuneric mai negru, mai de mormant, ce incet m-a dus spre Hector, sa imi doresc sa il las din nou sa-si faca de cap. Doare tot fizic, si simt pana in fiecare fibra a trupului meu. Totodata cred ca am pierdut pe cineva drag ce imi e in creier de mai mult de cateva luni, dar orbit de lumina stelei oferite am refuzat sa accept ca poate e ceva mai bun, sper ca voi avea o sansa sa inteleg daca asa este, sper sa nu fie prea tarziu.

Cat despre tine, stea ce mi-ai luminat pentru cateva clipe totul si dat pentru tot atatea clipe sens plin vietii mele ca apoi, tot tu sa le faci cosmaruri, sper sa iti gasesti fericirea ce pretinzi ca o ai.

Eu voi ramane doar o amintire, o asteptare si un Om, caci pe Hector refuz sa il mai las, nu mai vreau sa distrug asa cum am facut si cum si eu am fost distrus. Poate chiar platesc pentru ceva ce am facut in rautate, ceva in trecut, ceva ce parintii parintilor mei au facut, dar nu mai vreau sa plateasca nimeni altcineva dupa mine, de aceea voi incheia totul aici si acum, ca sa o iau de la inceput intr-un viitor al meu, mai bun

Al vostru BA

Sa-ti ating ...

Sa-ti ating al tau suflet, sa-l linistesc
Sa-ti ating al tau zambet, sa-l provoc
Sa-ti ating a ta inima, sa o agit incet
Sa-ti ating a ta piele, sa o sarut atatator
...

Liniste sa-ti aduc ....

Furtuni si stihii privirea-mi alunga
Se strang in jurul tau dar fara sa ajunga
Nori si ploi orizontale ce trupu-mi opreste
Se aduna in orizonturi fara sa te atinga
...