Si trupul in rau mi se transforma XII ...

Zilele au inceput a trece in mod obisnuit, trezit, servici,

acasa, singuratate, mici discutii ce rascolesc totul si lacrimi aduc pe chipul schimonosit de oboseala si suferinta. Ochii lui nu mai arata nimic, doar resemnare, nu mai sclipesc, nu mai zambesc.

Privirea unei prietene ii spune totul, ...

Si trupul in rau mi se transforma ... XI

Chipul de piatra ar completa altfel ce simte, dar i-a fost luat dreptul de a mai cantari si cere ceva
pentru cel ce il are in paza. Zambeste amar, lacrimi reci de nisip se ivesc, dar ceva ii scapa, si totodata ii starneste interesul. Priveste mai atent, o ignora pe Prietena Omului, ce zambeste malitios ca si-a primit plata. O pala de zambet linistit apare pe chipul ei - "Pedeapsa a fost platita, e liber de mine, dar ..." - cuvintele raman in aer caci chipul de piatra scruteaza Omul.

Privirea in oglinda ii amintea de zilele linistite, cand nici o stea nu era pe cer ci doar albastrul clar al zilei si negura noptii, zilele in care era doar el si atat. Otelul rece linistit si enigmatic se asezase pe fata lui, zambetul sugubat ce ducea cu gandul ca se gandeste doar la femei s-a asezat si el din nou pe fata, doar putini stiu ce e in spatele a tot ce se afiseaza.
A iesit din baie si hotarat, a luat ursuletul, l-a strans la piept si asezat aproape de fotografia mamei lui, a zambit cald, "Sper ca intro zi, cineva sa il ia si sa il tina pentru totdeauna" i-a zburat in gand aceasta speranta, scanteia lacrimilor au dat semn ca doare si ii e dor, dar indreptand spatele, a sters apasat, si fata de sugubat a luat locul, lacrimile nu isi aveau rostul, trebuia sa mearga inainte doar cu aceasta infima speranta, prinsa in urusletul nevinovat.
"Ma surprinzi, esti rece, calculat, nu te-am vazut asa. Esti altfel decat in momentul cand ne-am vazut prima data" - el zambeste tacut in gandurile reci, ce se rotesc calculand si in experienta obtinuta in timpul a catorva ani, ce incercase sa o uite, incepusera sa-si gaseasca locul. "Am renuntat sa-mi mai setez vreo speranta, vreo asteptare." si ar fi continuat cu - "am renuntat sa mai sper ca va fi bine si pentru mine" dar s-a abtinut, desi nu ar fi trebuit, dar sunt doar gandurile lui si atat.
Raspunsul din mesaj, la o intrebare ce o pusese, l-a multumit, era de ajuns pentru moment, nu s-a mai apucat sa mai faca nici un fel de scenariu, nici un fel de asteptare, timpul ii va spune ce va fi.
Gandul ii zboara catre cei dragi, fata si micul Om, otelul dispare ca prin farmec, si parca fiind simtit, telefonul suna, si cristalul vocei fiicei il incalzeste ca ultimele raze de soare inainte de apus.
Incheie ziua, cautand in randurile negre linistea ce o primea cand le depunea, un dor surd ii dadea tarcoale, dar inchise totul in jurul lui si dand drumul la televizor pierdu sirul gandurilor dar nici nu stia ce privea, era doar liniste, bine, rece tot ...

Si trupul in rau mi se transforma ... X

Si trupul in rau mi se transforma ... IX

Vacanta prichindelului se terminase, si era

in drum spre casa. Era singura fiinta ce ma mai tinea intreg. O bataie in usa, scurta, parca sa nu deranjeze linistea blocului, ma anunta ca ajunse. Zambetul pozitionat pe chip, ca o masca, nu pacali zgatia mica, ma prinse in brate strans si 'Are sa fie bine tati. Dar Dadi unde e???' continua

Si trupul in rau mi se transforma ... VIII

Intors acasa, prichindelul era la batrani. Era

iubit acolo, tinut departe de orice rautate gasita in fiecare colt al orasului batran. Ma asez linistit in fotoliu.

Si trupul in rau mi se transforma VIII ....

Drumul inapoi acasa, l-am facut singur cu gandurile mele. Nu am sunat-o. I-am trimis doar un mesaj ca sunt pe drum si ma intorc. Atent la drum, muzica nu se auzea, doar gandurile mele si ce imi doresc. Trag masina in parcare, o vad privind pe geam, o simt fericita ca am ajuns acasa. Oftez si cobor, inca in gandurile mele uit buchetul in masina, cand dau sa intru in scara blocului imi aduc aminte si ma intorc brusc, fug la masina si iau buchetul. Da asta imi doresc si vreau. Inchid creierul pentru cateva minute, atat cat sa ajung sus, nici nu stiu cand am ajuns la etajul doi.
Apas clanta, usa se deschide tacuta, si ea in prag ... o privesc cu ochii mijiti de dor. O iau in brate, o sarut apasat, si ii soptesc ca trebuie sa vorbim. Se incrunta un pic, ochii i se intuneca, dar se controleaza si continua o sporovaiala. Piticu apare si el de prin camera, sare in bratele mele, si imi spune "Am avut grija de ea, tati, am dormit numai cu ea, in brate la ea!!" Ii multumesc si il expediez in camera, vreau sa raman singur cu ea, sa ii spun.
O trag in brate la mine, imi pun urechea pe burtica ei, tresare. In linistea camerei lansez "bomba"
-"Vreau sa am un copil cu tine, al meu si al tau!!!"
Tacerea se asterne, o simt cum tresare, cum se incordeaza. Imi ridic privirea si o tinutiesc, "Asta imi doresc, daca si tu iti doresti" Privirea ei ma apasa, cauta in mine, sfredeleste dincolo de orice barieara a mea, si o las. O las caci o vreau in viata mea, o vreau caci am fost lasat, sa imi dau seama ca, da, sunt pregatit pentru tot ce imi ofera ea. Raspunde simplu - "Atunci vom avea un copil al tau si al meu!!!"
Am simtit o alta privire, sugubatul mic ascultase tot. Nu era trista, era fericita pentru mine, si dintrodata a inceput sa tipe "O sa am un fratior, o sa am un fratior." Apoi cu voce mai joasa, pe jumatate - "Merge si o surioara."
Zambesc, e tot ce-mi doresc, ei, si daca va fi sa fie, si o mica alta sugubeata. Ma ridic, o prind de mijloc, si ii zic - "Fii sigura ca de mine nu mai scapi niciodata!", raspunsul ei ma surprinde - "Abia acum vei afla, poate, ca mereu m-am impiedicat, sa fiu doar a ta si numai a ta!!". Ma apuca un ras puternic, sanatos ce nu am mai avut de ani. E visul meu si am sa-l pastrez in suflet. Ma bag in dus, creierul functioneaza in parametri normali, aud chitaiala sugubatului cu ea, rad amandoi. Nu simt decat linistea ce se aseaza in mine, doar o amintire dura imi trece ca un fior rece de ghiata pe spinare. O alung cu un jet de apa fierbinte. Ma linistesc si ies din dus, prosopul aspru imi zgaraie placut pielea, e bine. Sunt ACASA.

Si trupul in rau mi se transforma VII ...

Amintirea accidentului inca se resimte, durerea surda din umar avertizeaza schimbarea vremii.

Zambesc linistit, a trecut sunt bine, dar privirea ei ingrijorata imi spune altceva. Ma cearta din priviri si ma avertizeaza, ca o noua problema de genu se va lasa cu mai mult decat o morala. Ii zambesc si o asigur ca o sa fiu atent si nu are de ce sa-si faca griji. Drumul nou pe care il apuc, e impreuna cu ea, o vreau in viata mea, o vreau sa aiba grija de mine si fiul naravas care acum ma priveste mereu cu teama cand plec. Ma aplec si ii spun sa aiba  grija de ea, caci eu ma voi intoarce mereu.

Privesc in urma, si in balconul deschis primaverii, o zaresc, se uita dupa mine cu mainile stranse la piept, nu vrea sa-mi faca la revedere cu mana, vrea doar sa ma intorc.

Ma urc in masina linistit, si plec. Tinand volanul in mana, inca imi amintesc de ea, femeia vietii si a mortii, ce nu ma vrea, ce ma lasa sa traiesc viata si sa o gust din plin. Ii zambesc prietenos, o astept si o accept asa cum este ea ... urata de unii, draga mie. 

Stiu doar ca nu-mi vrea raul, si ca ce imi e scris, ea e singura ce stie, doar ca as vrea sa imi povesteasca de ce nu ma vrea, de ce nu e timpul cand eu il simt aproape mereu ?

Tacuta ramane in gandurile mele, zambeste misterios si dispare ca o naluca.  

Si trupul in rau mi se transforma VI ...

Taraitul in departare ma anunta ca sunt cautat, intind mana, dar nu ajung. Caut din priviri sursa sunetului ce-mi zgairie urechile, e dureros, simt, incep sa simt o durere ascutita in umar, privesc si nu ma pot misca. Dau sa deschid gura dar, simt un gust dulceag, apoi mirosul granelor din jur ma atata mai mult. Intorc capul, vad urme ciudate, si un firicel de fum ...

Sursa

Calatoria este aproape de final, convorbirea se termina in ton vesel, mai am un pic si ajung acasa, abia astept. Gandurile incep sa zboare, imaginea ei in mintea mea ma face sa zambesc. Conduc fara griji, masinile in sens opus trec ca o perdea, imping butonul si muzica se revarsa in habitaclu. A fost un drum facut cu folos care ma face sa fiu un pic agitat, dar si dorinta de a ajunge mai repede acasa ma face sa ma grabesc un pic, imi dau seama si incetinesc, trebuie sa ajung acasa. Sun din nou, nu ma pot opri din a vorbi cu ea, sau sa o stiu pe fir, nu prea are timp de mine, ocupata cu zgatia mica si cu treburile prin casa, inchid si o las sa-si vada de ale ei. Imi plimb privirile dincolo de sosea, ma atrage verdele graului ce-si face loc in brazdele pamantului proaspat scapat de povara zapezii, e o imagine frumoasa. Ochii pe asfalt din nou, parca merg inapoi, si liniste. Zgomotul imi surzeste urechile, cu privirea caut un punct de care sa ma agat, vad doar cerul printre cioburile parbizului tandari, si totul se intuneca.
Taraitul m-a trezit, gustul dulceag imi spune ca nu e totul bine, durerea in umar ma intarata sa urlu, astept tacut... Totul in jur e plin de viata, dar eu astept, astept o atingere, a e doua oara in viata cand trec pe langa ea, o simt parca, o simt cum ma priveste nepasatoare, si pleaca mai departe. Nu inteleg de ce nu ma vrea. O liniste apasatoare se lasa in jurul meu, si totusi, in departare sirenele imi spun ca firul de fum a fost observat, si in cateva minute totul in jur prinde viata, o agitatie continua ... sunt strigat. Incerc sa raspund, dar o apasare pe plamani, nu placuta, ma opreste, ridic mana intreaga, si sunt vazut. Totul va fi bine, imi spun, si ma las sa alunec din nou in linistea somnului.

Si trupul in rau mi se transforma V...

privesc a lehamite, tot in jurul meu mi se pare ... fals. gandurile imi zboara dincolo de orice simturi.
" unde-ti zboara gandurile ? " intrebarea ma surprinde. daca ii raspund la ce exact, nici eu nu stiu ce sa zic, mormai ceva de neinteles. soarele in asfintit isi anunta, cu ultimele raze, incheierea job-ului de zi. zambesc in sinea mea, as vrea sa inchid ochii si sa imi pastrez doar imaginea acelui apus, e frumos ...

Si trupul in rau mi se transforma IV...

Dorinta de a uita i-a fost luata, ca drept pedeapsa ... privirea ochilor de piatra scruteaza in zare, cauta un punct asupra caruia sa-si reverse neputinta, durerea adunata de milenii ... nu gaseste nimic, totul in lumea asta ii e drag, totul ... pana si lantul ce-l tine tintuit in pedeapsa ... ofteaza, prinde cartea, paginile albe ii joaca in fata ... asteapta raspunsul celui supravegheat ...

Si trupul in rau mi se transforma III

Timpul a trecut, precum raul isi strabate al sau drum, doar intr-o singura directie, doar catre o singura tinta si cu un singur gand ... sa ajunga la sfarsitul calatoriei sale, sa se piarda in alte ape ...

Si trupul in rau mi se transforma II

Si trupul in rau mi se transforma ...

Deschid ochii, vad doar raza de lumina ce prin jaluzele isi face loc.
E bine, e liniste, intind mana si o caut ... este acolo, ochii inchisi ai ei imi spun ca inca doarme, dar zambeste, e bine.

Sursa

Ma ridic ca pisoul si fug in baie, apa fierbinte imi atata fiecare por, ma trezeste. Uf iarasi a lucrat pana tarziu, ii strang hainele aruncate neglijent si le pun in cos. Ma frec pana la roseata cu prosopul, si ma extrag din baie usor. O privesc prin usa dormitorului, doarme linistita, doamne cum doarme ... raman cateva secunde sa ii memorez chipul, o ador. Acest moment imi va ajunge pentru ziua de azi pana am sa o vad iarasi.
Intru in bucatarie, prepar cafeaua, neagra, tare ... inca o mai beau asa ... ies pe balcon si imi aprind tigara de dimineata. E inca liniste, orasul mizer inca doarme la ora asta a diminetii, e devreme inca, prea devreme pentru unii ... maratonul de somn in reprize de 30 minute inca nu m-a lasat ... dar e bine, inca traiesc si este ea ...
Aud zgomot ma intorc, si o vad ... toarna si ea cafea pentru ea, griujulie isi pune zaharul brun, atat cat ii place ei, ma vede, ma priveste si imi reproseaza - "iarasi nu poti dormi dragul meu ratoi" ... zambetul ei imi zgandara toate simturile, si cand imi zice "ratoi" e clar, iar am lasat balta prin baie, zambesc si oftez, ma intorc sa privesc zorile acestei dimineti frumoase. Vine si ma cuprinde pe la spate, imi alinta ceafa cu un sarut, si fiind migniona se salta si se lipeste de mine, ii simt sanii presati de spatele meu, fiorul dorintei imi da tarcoale.
"da, iarasi am avut maraton in reprize de 30 minute" - ii raspund si ma intorc cu fata la ea, se aciueaza la pieptul meu si imi sopteste - "sper ca intr-o zi, sufletelul tau sa iasa la lumina si sa imi spuna ca ma iubeste"
"iarta-ma" raspund vinovat ... imi pecetluieste buzele cu degetul aratator dupa care se intinde si ma saruta
"am rabdare dragul meu, si chiar si asa stiu ca esti al meu, eu te iubesc asa cum esti, si daca intr-o zi va fi mai mult, va fi perfect" - imi spune aceste lucruri privindu-ma in ochi, fara sa clipeasca
Ma aplec si o prind de mijloc, o sarut apasat, ii dau drumul cu parere de rau si ma duc sa ma imbrac ... "doamne iti multumesc, si ajuta-ma sa-i ofer ceea ce isi doreste, vreau sa ii dau ceea ce isi doreste, dar teama, frica sa fiu dezamagit ... uffff ... de ce am lasat sa se intample asta ???... ", gandurile aceastea le am in fiecare dimineata, in fiecare clipa cand ma alinta ... "iarta-ma" soptesc ...
Ies din dormitor, pregatit pentru o noua zi, o privesc cum incepe niste pregatiri ... ufff ... o vreau, doamne cat o vreau ... zambesc linistit, o prind de la spate, o trag spre mine, si ii sarut tampla, "am sa ma intorc mereu, caci sunt al tau si vreau sa fiu al tau"  ii soptesc, si ies pe usa ...
O zi frumoasa, o noua zi frumoasa ...