Zilele au inceput a trece in mod obisnuit, trezit, servici,
acasa, singuratate, mici discutii ce rascolesc totul si lacrimi aduc pe chipul schimonosit de oboseala si suferinta. Ochii lui nu mai arata nimic, doar resemnare, nu mai sclipesc, nu mai zambesc.
Privirea unei prietene ii spune totul, ...
intelege ca nu mai poate ascunde cum e si ce simte, dar poate ca nici nu mai vrea. Discutia avuta in seara l-a obosit si nestavilit a lasat lacrimile sa curga, planurile facute impreuna cu ea sa ii cuprinda din nou gandurile, planuri la care el nu va renunta, si le va finaliza singur acum - casuta pentru el si micutul Om si casuta pentru fiica lui. Cauta infrigurat in ganduri dupa ursulet, inca era acolo ca amintire a prezentei ei in viata lui, poate singurul lucru ce il mai tinea in miscare si viata, o ancora la care nu vroia sa renunte, desi numai prezenta lui in mintea golita de speranta si vise, durea ca dracu, durea pana in ultima fibra a corpului.
intelege ca nu mai poate ascunde cum e si ce simte, dar poate ca nici nu mai vrea. Discutia avuta in seara l-a obosit si nestavilit a lasat lacrimile sa curga, planurile facute impreuna cu ea sa ii cuprinda din nou gandurile, planuri la care el nu va renunta, si le va finaliza singur acum - casuta pentru el si micutul Om si casuta pentru fiica lui. Cauta infrigurat in ganduri dupa ursulet, inca era acolo ca amintire a prezentei ei in viata lui, poate singurul lucru ce il mai tinea in miscare si viata, o ancora la care nu vroia sa renunte, desi numai prezenta lui in mintea golita de speranta si vise, durea ca dracu, durea pana in ultima fibra a corpului.
Vizita la spital in zilele trecute, l-a atentionat ca trebuie sa mai si manance si sa fie atent daca vrea totusi sa isi indeplineasca acel ultim vis. Cineva a incercat sa o anunte, dar in fericirea ei nu a realizat despre cand a fost vorba. M-a bucurat ca e fericita, ca e bine, sper sa fie si in sufletul ei la fel.
"Doamne cat sunt de obosit" in minte i se firipa ideea si o simte efectiv, a luptat dincolo de orice intelegere, a obtinut pentru cateva zile frumoase, dar intamplarile dinainte, l-au impiedicat sa fie el, l-au facut sa se poarte altfel decat se stia, poate avea tot dreptul sau poate ca nu, acum nu mai conteaza. Acum ar prefera sa nu fi existat ultimele saptamani, ar prefera sa stearga din creier tot ce s-a intamplat in ultima luna, ar fi vrut sa fie destul de puternic sa refuze si sa mearga inainte, sa lase lucrurile sa se aseze si sa i se dovedeasca.
Gandurile lui, tot catre ea, mereu - e bine, ce face, e fericita, zambeste, cum e - dar nu poate, nu mai vrea sa mai spere la ea, caci, ea mereu a fost cu el din mila, si nu pentru ca il iubeste. Zambeste amar, ar fi dat orice sa accepte acest lucru mai demult. Dar trebuia sa treaca si prin ultima incercare pentru a accepta acest lucru.
"Am sa astept in continuare, am sa visez si sa sper in continuare, o voi visa in continuare, o voi strange in brate in gand in continuare, am sa o protejez in gand in continuare, sper doar sa nu ignor si sa nu fac ceva ce nu trebuie" isi zise, si zambi din nou.
Inchise ochii linistit, s-a resemnat dar inca nu va renunta, va pastra ursuletul in minte si langa el pana in momentul care trebuie.
------------------------------
Privirea de piatra incearca sa prinda ce se intampla, incearca sa patrunda dincolo de ceea ce Omul arata. Nu poate decat sa spere ca va fi bine, ca decizia ce a luat-o va fi cu un final bun pentru el. O priveste cu ura pe Prietena ce l-a pedepsit, dar linistea ei il domoleste. Priveste in continuare, nu intelege de ce pe langa pedeapsa primita de amandoi, a mai fost pedepsit si de EA, nu intelege si inciudat, cu mana tremuranda, incepe a scrie randuri in cartea cu pagini albe, unde doar trecutul il mai poate scrie, unde viitorul nu ii mai zice nimic. Zambeste si el tacut, asteapta ...
