Fara cuvinte ...

Agitatia din respiratia ei atinse limite dincolo de orice intelegere, privirea lui flamanda o simtea cotrobaind chiar si in interiorul ei, interiorul ascuns oricaror priviri, oricaror atingeri. I simtea intesitatea, ca o excitare involuntara, creind o stare de nervozitate placuta, ce ii provoca un disconfort ce nu putea sa-l controleze dar la care nici nu vroia sa renunte.

Interesant

... poveste dintr-un alt vis

Parfumul crinilor in rasaritul soarelui anunta o caldura infernala. O privea cum doarme, nu-si dorea sa plece de langa ea.
Vibratiile soneriei data pe silentios, il trezi de abinelea. Se apleca si o saruta pe frunte si ochi.
Intr-un marait relaxat se intinse dupa ale lui buze si nu apuca decat sa le muste usor, ca apoi sa se intoarca la visul ei.
Nemultumit se ridica si se duse in dus, de unde iesi frecandu-se in ciuda.
Se imbraca in mod de pompier, si incepu sa soarba cafeaua privind pe geam la furnicarul de jos.

Cine sunt eu ...

Doamne, cine sunt eu ... ce sunt eu? ... simt ca sunt un simplu om, ce am iubit, ce am suferit, ce am
daruit, ce am distrus, ce am futut, ce am salvat, ce am dus spre pieire, dar ... eu, eu cand voi simti acea raza de soare, ce-mi va mangaia fata, ce-mi va alinta sufletul, ce-mi va aduce acea liniste?

Timpul va spune ...

Simt raceala acelor de iarna, savurez clipa. Ma simt bine in raceala ce ma inconjoara, vroiam mai
mult dar dezamagirea a prins contur, nu mai vreau decat ...
Ma garbovesc si simt un impuls de a renunta la tot, de spune "Noapte buna!!!" dar ... este un chip ce  imi aminteste pentru ce exist, ca atare, nu renunt ... doar accept ca soarele pe strada mea va rasari mult mai tarziu.
Merg incet in noapte, ma apropii de casa, raceala din suflet devine lege, nu mai vreau nimic, nu ma astept la nimic ... Doar un zambet si o dorinta de fii eu bine imi aduce aminte ce pentru cineva, undeva, candva exist, dar dezamagirea e mai puternica, si ma tine departe de tot.
"Esti un cretin, de ce nu mai vrei sa vezi?!!?" vocea lui H imi aduce aminte de prezenta lui, iar ... "Omule, nu renunta, nu inchide chiar tot, te rog, lasa lumina zambetului ei sa patrunda, te rog, nu o inchide asa cum vrei sa faci ... " vocea sasaita dar pierduta si totusi plina de speranta a lui Sufletel completeaza ceea ce H spune. Inchid tot, caci dezamagirea a distrus tot, nu mai vreau nimic, doar ...
Raman in gandurile mele, si las blocul de intuneric sa cuprinda tot, las raceala in jurul meu, e bine, nu mai doare, nu mai inteapa, nu mai sfredeleste in suflet, nu mai e ...
Zambesc in masca specifica, in pofida unei persoane ce mi-a zis simplu - "nu-mi place cum erai" ... nu pot fi altfel, acum raspund eu ... e prea tarziu pentru a fi ceea ce ai cunoscut tarziu, e prea tarziu, sa vrei ceea ce ti-a placut, daca nu ti-a placut atunci cand am fost ... urat
Iertare ...
"Prea tarziu boule!!!" vocea lui H imi aduce aminte, ca totul ii prea tarziu ...