Ziua isi inchide lumina, noaptea isi aprinde valul luminii cu stele enigmatice, raspunsuri trecute dincolo, privesc cerul de o culoare stranie, lumina poluanta a batranului oras ii da aceasta culoare, ce straniu ...
Inchid usa balconului, sunt obosit, recunosc, dar de data asta e o oboseala placuta, nu mai simt apasarea tacerii din casa, raspunsul mut al singuratatii ... simt ca si cum pana la urma am facut o intelegere cu singuratatea, nu ma mai apasa asa tare, ma lasa in pace, cu conditia sa imi traiesc viata, si sa las trecutul acolo unde este, trecut. Zambesc linistit, continui discutia pornita, e o persoana la care tin si imi e draga.
E bine, privesc poza mamei mele, privirea si zambetul ei imi da putere, privesc poza fiicei mele, zambetul sincer al ei imi da rabdare. Telefonul suna, prietena de aici cu al sau sot, imi spun sa ne vedem maine, si ramane stabilit.
Imi pun un film, interesant, glume pe care un tata de fata le intelege prea bine, chiar rad sincer, cum nu am mai facut-o decat de prea putine ori in ultima vreme ... ma ridic si ma indrept spre camera ...
"ce faci omule, ai facut pact cu singuratatea?? pe mine m-ai intrebat? e bine sa fii departe de cei dragi ? a? sa fii singur, sa nu simti caldura nimanui ??? e bine, a ? sa cauti sa vorbesti si sa nu ai cu cine ??" Hector isi face ca de obicei simtita prezenta ... ii raspund ca sa il linistesc ... " Hector nici in ultimii 3 ani nu am cunoscut altceva decat singuratate, nimic cald langa al meu suflet, ce l-am daruit si l-am lasat liber sa fie, sa simta, sa daruiasca, si nu a primit la final decat .... nimic ... asa ca te rog, nu-mi tine acest discurs ca este zero barat, si nu mai inseamna nimic"... privirea mea, cea ca de obicei cand incerca sa ma enerveze il calma, apuca sa spuna doar " te rog lasa-l pe sufletel liber te rog ... " si se intoarce garbovit spre blocul negru, incepea sa simta si el apasarea singuratatii ... nu-i placea de loc ...
Ma asez si adorm zambind, nimeni nu are sa ajunga la sufletel, cel putin nu prea curand ... vorba aceea - "niciodata nu spune niciodata" ... doamne iarta-ma, cat am iubit-o ... dar ... degeaba, eh asta e ... asta imi e dat, sa platesc cu singuratea mea, pentru ce, pana si ingerul meu pazitor a uitat ... in fine adorm ... zambind ... poate ca intr-o zi .... cine stie ... voi fi achitat de pedeapsa ...