Pe fata mea nu mai este nimic, in momentul asta ascult muzica la maxim, nu mai aud nimic, caut sa ma afund in munca, sa imi tin mintea departe de tot. Caldura ce incepuse sa se intoarca in al meu interior s-a transformat intr-o furtuna de gheata, ce prevesteste continuarea erei glaciare instalate lejer.
" Esti nebun, un cretin, un fals si un dus cu pluta!!! " continua Hector, dar ...
" TAAACI!" - urletul meu, ce rupe linistea din jur, face ca totul sa incremeneasca in timp, nimic sa mai miste. Totul sta sa se sfarme in firicele mici de praf, la cea mai mica atingere, cea mai mica miscare, respiratie. Inima isi cauta loc sa se miste, plamanii isi cer dreptul la aer, creierul este incremenit in ultimul puls viu ... totul e terminat. Nu se mai simte nimic, nu mai simt nimic, un puls mic se simte departe, intr-un intuneric ce nici lumina nu vrea sa incerce sa intre de teama, acel mic puls ramane ca totdeauna pe metereze, imi pune in miscare sangele de piatra, face loc inimii sa bata, pompeaza aer in plamani.
Calm intind mana dupa a treia tigara in 3 minute, fumul imi invadeaza narile, imi intoxica venele, macar de s-ar termina mai repede, sa nu mai simt, sa nu mai exist ... " Esti cretin, dupa ce ai reusit sa treci cumva, sa-ti promiti ca vei fi bine, sa-i promiti lui Sufletel, de ce ai revenit aici ? esti cretin ... " - ultimele cuvinte ale lui Hector se pierd si sunt spuse mai mult ca pentru el.
Doare tot, fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii, fiecare privire, fiecare atingere ... tot ...
Promisiunile facute, clipele in care am simtit ca voi fi din nou bine ... au fost aruncate la gunoi de parca nu ar fi existat ... de parca au fost doar un gunoi ... " Iertare! " ... ridic privirea spre cer, se prevesteste o furtuna si pe pamant, in mintea mea deja s-a instalat iarasi era glaciara.
Nu mai e nimic de spus ... doar ...
