A trecut un timp ...

A mai trecut o saptamana din noul inceput (care nu mai e nou) ... obosit intru pe usa, zambesc, linistea pazita de geamurile de termopan o zgandaresc sa dispara, asa ca las zgomotul traficului infernal sa patrunda prin ele deschise ... arunc toate hainele de pe mine, ma arunc in dusul fierbinte ... ies, ma usuc si ma imping pe blacon sa imi savurez tigara ce nu am putut sa o fumez pe tren ... restrictiile aferente legislatiei antitutun, zambesc ...

"Ba nebunule, tot singur a ? nu vrei sa mai dai drumul pe la soba pe aici, poate se dezgheata blocul ala negru, si il lasi pe Sufletel pe afara, sa am si eu pe cine chinui ... " - Hector isi incepe pledoaria, si suna ca o amintire urata. " Nu te-am uitat H., si nici pe Sufletel nu l-am uitat, doar ca ... unu - el sta bine acolo, nu-l mai doare, este linistit, dar ... iar doi - tu stai bine in frigul aferent, doar asta ai vrut, nu? " ...
Privirea urata ce mi-o arata, imi spune ca nu ii convine nimic din ce ii zic, dar continua ... " bine, bine, lasa-ma pe mine, tu zi-mi la punctu unu, ce e cu acel 'dar' ... ? ce, incepi iarasi sa speri la ceva frumos? ete IOC, nu o sa se intample, nu o sa primesti decat palme peste bot si peste ranjetul ala de om nebun !!!" ... zambesc, si il ignor, deja imi las iarasi visele frumoase sa zboare, sa fie libere ... din nou. Trag cu nesat din tigara, zambesc, imi fac ceva planuri si imi pun tot ce am mai bun in ele, caci vreau sa se intample.
"Va fi ceva frumos!" inchei eu seara ... inchid ochii, adorm linistit, zambind usor.
A trecut un timp de cand nu am mai facut asta, sa las sa zboare visele frumoase, sa le las libere, sa iasa ce vor ele ... a trecut un timp ...