Astept ... Prolog

Prolog al povestii unui inceput ce avea sa nu inceapa. Doar aveti grija, alegeti cu grija calea, caci ce alegeti, nu doar pe VOI va afecteaza, ci si pe cei din jurul vostru. Voi contiua sa scriu aceasta poveste un pic, altfel. VOI cititi printre randuri. BA




I`m as drunk as fuk, cum ar spune unii ... dar ... stiu bine ce e in mine ... tu doar tu si tu. Ai scrijelit suprafata unui bloc de gheata, dar nu ai lasat timp sa se descatuseasca. Zambesc tacut si privesc al mesajelor parcus, astept sa-mi spui "nu esti tu", dar sper sa fiu eu.
"Ai ratat prostule" Hector in al sau victory dance zise, dar Sufltelul, mai rece ca oricand raspunse "Sunt liber prostule sa iubesc, sunt liber de tine !!!" ... gandurile reci se aprinsera, zidul negru se darama si nimic nu ramase dine el. Sufletel era intreg si liber, infruntandul pe Hector pentru prima oara. Ranjetul ramase fixat pe chipul lui, nu intelegea ca tu, TU, ai reusit sa dezlantui o fiara, nu accepta ideea si incerca "Tot al meu esti pentru joaca, Sufletel!!!", dar, doar ecoul raspunse, Sufletel departe se duse. Incapatanat cum ii e firea, Hector, incepu sa caute al Sufletelului putere, dar pierdu din vedere, ca Sufletel nu mai era slab, era inarmat cu speranta. Tacut pana la urma, cata in stele si se stinse, se aseza in intunericul prieten, sa astepte al sau moment prielnic, sa loveasca in ce drag imi e mie, sa loveasca in Sufletel pe vecie. Il sustin pe Sufletel, sunt cu el, si frica sa mai iubesc nu-mi e, accept a ta alegere, de a fi cu al meu Sufletel, sau fara el.
As fi vrut doar cateva clipe sa-i daruiesti, sa te alinte doar cum el stie, doar cum el simte. Te va pastra in a sa amintire, sa stii ca mereu acolo il gasesti. Dar alegerea ta, sa nu fie, din al trecutului amintire, sa fie doar ce-ti doresti, doar ce stii ca iubesti.
Ranjetul asteapta in noapte, doar o clipa de nedreptate, doar o clipa de vis spulberat, sa atinga pe Sufletel eliberat, nelegat.
Astep, iubito al tau raspuns, cu Sufletel liber si nerapus, il astept ca pe un cantec, ce nicicand nu va fi sa fie auzit.
Sufletel se apleca sub lovitura, doar un adio ragusit intre lacrimile ce in nisip se transformau. Ridica privirea, ranjetul lui Hector i se ivi in cale. Se indrepta, se ridica, "Nu, de data asta nu vei mai castiga nimic, Hector". Incepu sa mearga, impleticit, dar incet se indrepta. "Plec in cautarea timpului pierdut, iar tu, Hector, ramai pironit aici, in randuri negre. Asta-i pedeapsa ce ti-o dau." si se transforma in nisip, disparand intr-o pala de vant. Nu avea nimic si nimeni sa-l mai intoarca. Hector inmarmurit de ceea ce se intamplase, privi in urma-i, se intoarse si privirea de otel, fara viata, ii opri cuvintele usturatoare pe buze. Se lasa cuprins de tacerea rece, se aseaza obosit pe o bucata de piatra si zise "Desi singur vei fi in a ta viata, prietena ta va fi mereu langa tine, caci e singura ce stie ce iti e scris." Se contopi cu piatra de sub el si tacerea acopera totul. A fost un sfat bun ... nu darui mai mult decat se merita caci vei fi lasat fara viata.
Caut din priviri a mea prietena, o vad, imi zambeste, vreau sa-i pun o simpla intrebare, dar nu pot rosti nici un cuvant. Duce mana scheletica la buze, in semnul tacerii permanente, ma linistesc, vreau sa ma ia, dar continua sa ma refuze.