Astept ...

Unii ar spune ca speranta moare ultima, eu zic ca speranta moare in momentul cand nu mai ce alege, si trebuie sa mergi inainte. Atentie, doar, cand nu mai ai ce alege, chiar trebuie sa mergi inainte, dar nu trebuie sa lasi totul in urma. E un bagaj ce il vei avea mereu cu tine, si pana in momentul cand speranta renaste, din tot trecutul tau trebuie sa inveti, sa cresti.
BA

De cateva zile sunt bine, ciudat de linistit chiar si pentru mine. Am pus toate cartile pe masa, nu mai
am nimic ascuns. Acum astept, ce-i drept cu inima stransa, speranta in linie dreapta spre a se stinge, sau cine stie ... sa se implineasca. Locul de razboi intre Sufletel si Hector este pustiu, si in linistea ce l-a cuprins, doar amintirea durerii a mai ramas, o amintire ce o voi purta mereu. Si impreuna cu aceasta amintire, las speranta sa-si faca de cap ... tese vise, cele care mor ca secerate le sadeste pentru a creste altfel, intr-un alt moment, cele ce raman, eh bine unele inca nu le-a trecut timpul, altele s-au implinit. Aceste alte vise, ce s-au implinit, ma fac sa ma misc in continuare, inainte, dar fara sa uit durerea mea si durerea ce am pricinuit-o. Sansa de a fi liber si fericit, mi s-a dat, si poate ca mi se va si implini complet, dar nu inainte de a-mi invinge inca teama ca ce va fi nu va fi pentru mine. Nu inainte de a uita, ca cine ma vrea ma vrea cu totul si nu partial cu locuri unde ma pot retrage oricand ma simt amenintat, si cu inima si mintea deschisa la orice. Pedepsele mi le iau pe rand, am distrus la randul meu, din teama si orgoliu dar nu mai e cazul. Am invatat ca daca iti e teama, vei pierde de la inceput. Am invatat ca daca tii la orgoliul tau, vei pierde de la inceput. Dar atentie, nici nu trebuie sa permiti sa fii calcat in picioare, in acel moment nu mai esti Om, esti un animal ce actioneaza instictiv, ce actioneaza la nivel ... subconstient de conservare.
Astept mereu cu acea speranta in gand, voi continua sa fac ce simt, sa daruiesc tot ce simt. Sufletel ma priveste mandru de acolo de unde a plecat, il simt ca si cum e aproape. Sper ca la un moment dat sa se intoarca ... acasa ... sa se simta ... acasa.
Statuia lui Hector, nu exprima nimic, nici tristete, nici rautatea caracteristica, si-a ales doar ca din el sa creasca o singura floare - floare argintie si draga mamei mele - floarea de colt. Iubesc aceasta floare, si stie, ca atat timp cat ea va fi acolo vie, eu voi fi liber de el.
Astept momentul incheierii, astept linistit, fericit, sa spunem un pic vesel.
Somn usor tuturor, in special tie ...