O dorinta ...

Din adancul sufletului, o clipa amara
Strabate al vietii timp, sa ma invete a mia oara

Sa culeg dorul adanc sadit, sa-l las sa piara
Sa-l las in a timpului trecut, sa astept tacut
Impreuna cu al meu suflet, pe acum sa-l facem placut

Dar scheletul durerii, de fiara ingenunchiata
Acopera zambetul pierdut, zambetul de viata
Se stinge tot in jurul inimii batai, inima de piatra
Intuneric si mici scantei, al unui timp cerut
Acopera a drumului fericit ales, caci a ramas pierdut

Cuvintele isi pierd sensul, in singuratatea aleasa
Doar clipe de viitor, un pic, in zenit se arata
Speranta inca zambet daruieste, unui chip de piatra arsa
Nu mai vrea nimic, decat atingerea calda
A unui suflet dorit, sperand langa el sa-l vada.

Astept ... Prolog

Prolog al povestii unui inceput ce avea sa nu inceapa. Doar aveti grija, alegeti cu grija calea, caci ce alegeti, nu doar pe VOI va afecteaza, ci si pe cei din jurul vostru. Voi contiua sa scriu aceasta poveste un pic, altfel. VOI cititi printre randuri. BA

Si trupul in rau mi se transforma VII ...

Amintirea accidentului inca se resimte, durerea surda din umar avertizeaza schimbarea vremii.

Zambesc linistit, a trecut sunt bine, dar privirea ei ingrijorata imi spune altceva. Ma cearta din priviri si ma avertizeaza, ca o noua problema de genu se va lasa cu mai mult decat o morala. Ii zambesc si o asigur ca o sa fiu atent si nu are de ce sa-si faca griji. Drumul nou pe care il apuc, e impreuna cu ea, o vreau in viata mea, o vreau sa aiba grija de mine si fiul naravas care acum ma priveste mereu cu teama cand plec. Ma aplec si ii spun sa aiba  grija de ea, caci eu ma voi intoarce mereu.

Privesc in urma, si in balconul deschis primaverii, o zaresc, se uita dupa mine cu mainile stranse la piept, nu vrea sa-mi faca la revedere cu mana, vrea doar sa ma intorc.

Ma urc in masina linistit, si plec. Tinand volanul in mana, inca imi amintesc de ea, femeia vietii si a mortii, ce nu ma vrea, ce ma lasa sa traiesc viata si sa o gust din plin. Ii zambesc prietenos, o astept si o accept asa cum este ea ... urata de unii, draga mie. 

Stiu doar ca nu-mi vrea raul, si ca ce imi e scris, ea e singura ce stie, doar ca as vrea sa imi povesteasca de ce nu ma vrea, de ce nu e timpul cand eu il simt aproape mereu ?

Tacuta ramane in gandurile mele, zambeste misterios si dispare ca o naluca.  

O liniste atinse sufletul ...

O liniste atinse sufletul, muschii intinsi la maxim, deveniti de otel doar eliberare doreau. Cuvintele scrise pareau adevar, dar doar pareau. Un joc dur, se tese in minte, in oglinda imaginea de piatra isi tese imaginea. A invatat si tot greseste, oricum sta bine unde este, frigul il tine treaz,  e bine. Degetele ating ecranul, e fierbinte si rece, nu spune nimic, doar jocuri de cuvinte. Imagine il face sa se stranga, stie ca mesajul nu e pentru el si ingheata, se strange si se ascunde din nou. NU mai vrea sa iasa, si nu va mai iesi.
Doar un ranjet apare in intunericul de ghiata - "Esti prost sa visezi!!!" - doar aceste cuvinte sunt spuse si se retrage si continua sa caute fisuri in blocul negru cel fara de viata.

Remember :)

Plapanda privire a adolescentei amintire
Imi alina dorul clipelor in trecuturi ascunse
Starnesc simturi si dorinte amintirii nespuse
Ochii zambesc, inima tresalta pieptul sa sparga

Ating norii ce sunt de vise aproape
Ridic fraiele mainilor ce frenetic o cauta
Buzele fierbinti respiratia i-o soarbe
Privirile de imaginea ei nu se satura

Strang in brate plapanda imagine
Ma imbata, ma atata si starneste
Vreau sa nu ma mai pierd in simple stele
Vreau sa raman sa o gust, sa o sorb toata.