Si trupul in rau mi se transforma XVI ...

Acele de gheata ii atinsera obrajii trezindul la viata mai abititr decat orice bataie mancata de la mama-sa.

Minte pierduta ...

Minte pierduta in rauri de ploi

Picaturi ating pielea de lacrimi arsa

Ma preling ca o frunza din copaci cazuta

Sa ingras a radacinilor viitor nevoi

...

Minte pierduta in albi nori

Slaba lumina, al ochilor de lacrimi secat iris atinge

Un orb vede mai bine al sau viitor

Decat privirea ochilor ratacitori

...

Minte pierduta in adieri de vant

Ca un puf de papadie cauta de viitor sa se agate

Dar, ca prins intr-o panza tesuta in secret

Ramane blocat in al trecutului neant

,,,

Minte pierduta in sperante neinchise

Cauta a privirii tale atingere

Cauta a cuvintelor tale caldura

Cauta nesatula eliberarea a inchiselor tale vise

Cel mai mare rau ...

Am citit acum ceva timp "cel mai mare rau e sa nu vrei sa fii fericit".

Si trupul in rau mi se transforma XV ...

Alarma il surprinse treaz, adancit in ganduri linistite. Se trezi, obisnuinta de dimineata isi spuse cuvantul, totul curgand ordonat - baie, cafea, tigara, trezit micul Om, imbracat, mic dejun pentru micul Om, urcat in masina.
Drumul a avut un ocol aparte, plicul cu medalionul primit de la ea aluneca in cutia postala, in liniste, cu un singur cuvant scris pe el - "Adio", se facu nevazut.
Linistit, se intoarse la masina, micul Om, astepta linistit, curios, recunoscand locurile. "Nu mai merge cu noi?", Intrebarea il surprinse. Nu a putut decat sa zambeasca si nu raspunse, doar isi aseza gandurile sa fie linistite, si sa treaca aceasta zi cat mai repede, fara alte peripetii.
Micul Om, "Nu mi-ai raspuns. Esti bine tata?", zambi din nou, micul Om nu mai era mic se pare. Intr-un final raspunse "Nu, si cred ca e bine de acum sa nu ne mai gandim la ea, a luat o decizie si trebuie sa i-o respectam, ce zici?". Cateva clipe se asternu o tacere rece, de gheata, si sunetul vocii micului Om, mai rece decat a tatalui, "Asa vom face daca e voia ei, dar eu nu am sa o uit, si o voi astepta sa se razgandeasca". Vocea rece a micului Om, calculata il sperie, privi in oglinda retrovizoare, vazu o fata calma, cu o picatura de lacrima ivita in coltul ochilor enigmatici.
Inghiti in sec, opri la destinatia dorita, trase aer in piept ...
.............
Si totusi, tot ce se intampla, il surprinse din toate punctele de vedere pe Omul de piatra, privi acuzator catre Prietena, cel mic nu trebuia sa simta asta, nu trebuie sa fie asa, spunea privirea lui.
Tacerea, specifica femeii, il infurie un pic mai mult decat trebuia, dar se abtinu. Privea tacut paginile albe si isi continua scrisul intrerupt de evolutia evenimentelor.
"Va fi bine si pentru el, promit!" Vocea il anunta pe Om ca promisiunea ei va fi mai mult decat o simpla promisiune, o privi ganditor ...

Doi oameni ...

Ce zi ti-ar place sa retraiesti ...

O intrebare buna, ce nu face nimic altceva decat sa aduca trecut in prezent. Nu nu vreau sa retraiesc nici o zi, caci a retrai inseamna a visa in trecut, si nu, nu mai vreau asta. Inchid tot, pentru a merge inainte, dar gandurile sunt legate de tine, chiar daca tu, ai ales sa ma renegi. Voi merge inainte cu gandul la tine, voi merge taras, cu gandul ca da, intr-un final, batran sa fiu, sa zambesc si sa spun ca tu esti cauza acelui zambet. M-am resemnat, dar nu renunt sa visez la noi. Vreau sa merg inainte si o voi face, tu vei ramane in acel colt rezervat tie, in acel loc de unde nimeni nu va reusi sa te alunge.
"Esti cretin, daca faci asta" - Hector incearca sa ma aduca cu picioarele pe pamant ... zambesc asa cum am inceput sa zambesc ... calm, rece, distant ... "Fii atent unde calci!!!" ii aduc aminte de ceea ce am inceput sa cladesc. Se uita urat la mine, si incearca din priviri sa ceara ajutor la Sufletel. Acesta nu misca nimic, chiar si spre surprinderea mea, e mai calm decat sunt eu de rece. Ii las in lumea lor, planul meu ramane neclintit. Savurez fiecare clipa asa cum e dat, ceea ce se intampla si ma separa, si ma face sa ma misc inca o zi isi creeaza o temelie buna. Doar ...

Fii tu ... Sau cu ...

Si inca ...

Si inca visez la vise cu tine

Si inca visez la sperante create de tine

Dar incet devin doar amintiri

Ce incet nu mai apar in ganduri

...

Si inca vreau sa cred ca vom fi bine

Si inca aleg sa sper la batranete cu tine

Dar incet tu-mi arati ca nu-ti pasa

Si ce mi-ai promis a fost doar o farsa

...

Si inca visez la clipe ce as fi vrut
Si inca visez la dimineti ce cu tine as fi petrecut
Dar, doar, vise mi-ai dat si nimic mai mult

Dar, doar, sperante mi-ai dat si distrus tacut

...

Ma ascund ...

In ganduri noi curate ma ascund departe de

dureri. Zambesc linisit, imaginea celor fericiti ma fac sa sper ca va fi, candva o zi a mea. Privesc in continuare in parcul zgomotos, fete linistite, vesele si poate fara griji, caci nu sunt singure. Privesc si imi indrept spatele, imi e apasat de ganduri din trecut.
"Nu merita, chiar nu vrei sa accepti ca nu merita?" vocea binecunoscuta a lui Hector imi aduse aminte tot. Doare, o iubesc si imi e ascunsa in ganduri, o vad in zambetele necunoscutilor, o simt in parfumul din aer, o simt pe pielea mea din razele de soare ce ma ard. Zambesc linistit, o fata de om simplu, impietrit intr-un timp de demult, atat a mai ramas. "Ai grija incotro o iei, suntem si noi aici, inca miscam, inca existam!!!!" sasaitul lui Sufletel, imi aduce aminte, zambesc rece in continuare. O temelie cu o forma ciudata incepe incet sa apara, ma ascund scufundandu-ma in munca ce mi-o ofera preocuparea de a ridica ce va urma. Fata nu imi spune nimic, privirile lor, nu ma provoaca sa vorbesc.
Ating cu varful degetelor acea baza, ii simt raceala ce ar trebui sa ma arda, dar, nu are ce arde, sunt stapanul ei, sunt cel ce o creeaza. Hector incepe sa realizeze, si expresia fetei lui incepe a ma amuza, se uita la Sufletel, incearca sa spuna ceva, dar il opresc prin gestul meu simplu - azi nu mai existati si daca nu sunteti la locul vostru, sa ma lasati in pace, poate nici nu veti mai exista.
Ochii lui, in schimb, anuntau chinul ce va urma, un chin ce il uitase pentru un an, un chin ce, o fiinta draga il alungase. Nu-l vroia inapoi, caci incet realiza ca va fi mai urat decat fusese inainte.
Privesc lumea in jurul meu, zambetul de pe fata nu spune povestea din spatele privirii goale, fara de expresie. Ma ascund incet, dispar incet ...

Mai conteaza ...

Zgomotul strazii ...

Zgomotul strazii umple camera, strang din dinti, a inceput inca un an din viata mea, zambesc ca o stafie. Nici Hector, nici Sufletel nu mai au curajul a comenta ceva. Inca nu au avut timp sa mestece momentul si schimbarea petrecuta. Aud lumea in jurul meu, si doar o aud, nimic altceva. Misc ca trebuie sa misc, sunt obosit, m-as intinde linistit doar sa vad cerul si sa respir.
Clipele au trecut, visele nu mai sunt, au ramas doar niste simple planuri si acel "trebuie" pentru altii. Cineva incearca sa ma scoata din rutina mea, incearca, si incearca, nu simt nimic, doar un zambet reusesc sa mijesc in coltul gurii.
E liniste in mine, atat de liniste incat cei doi prieteni imaginari nici macar nu mai au curajul sa se certe intre ei, atat de liniste incat ...
A inceput un nou an, un nou inceput, o schimbare destul de ... puternica. Vremea incepe sa se linisteasca si ea, aici sunt oamenii cu totul altfel. O lume pestrita in care nimeni nu ma stie, cunoaste, si e bine. Nu-mi e teama ca ma intalnesc cu cineva care sa ma intrebe daca sunt bine, si sa nu ii stiu ce sa ii raspund.
Ba, stiu raspunsul - sunt bine, trebuie sa fiu, nu ?
Zgomotul strazii imi muta gandurile ...
...............................................................................................................................................................

Incercari ...

Incercari in a castiga timp pierdut
Zadarnice in vieti si fara de efect
Incercari in a castiga amintiri din trecut
Raman simple, intr-un timp imperfect
...
Privim clipe in viitor zambind
Plini de speranta si vise ce in suflet sunt zise
Privim clipe in trecut clipind
Multumiti de trecerea lor in trecuturi prezise
...
Incercari in a castiga clipe fericite
Mereu ne aduc asteptari interzise
Incercari in a castiga liniste in suflete
Mereu ne tin in lovituri prezise

Si trupul in rau mi se transforma XIV ...

Atingerea il surprinse, puiul de Om ignorase ideea ca atunci cand sunt aproape de foc nimic nu poate

sa ma distraga, doar ca atingerea lui ... "Uite tati ce am primit!!!" - un ursulet catifelat, plin de zorzoane isi facu aparitia in fata mea, mult prea aproape, ca sa imi dau seama repede de la cine. Am zambit linistit, "Bun ca doar tu primesti cadouri!" mormai artagos, si ma intorc atent la flacarile ce anuntau un jar perfect pentru gratarul programat. Am continuat sa supraveghez focul si sa il mai atat din cand in cand, mintea era linistita, doar cicatricea de pe fata aducea aminte trecutul ce ardea inca.
O alta atingere, de aceasta data insotita de parfumul ei, m-a facut sa privesc curios, era o atingere protectoare ce nu o simtisem pana acum, continui sa o privesc itens, astept, dar doar astept, si doar un zambet imi rasplateste curiozitatea. Nemultumit, atat focul, mormai ceva de un gaz pentru bucatar, si primesc rom-ul, imi incalzeste venele, si arde un pic gatul. Stiu ca nu ii place, si ma limitez doar la acel "shot", apoi trec pe gazul de pepsi ...
S-a asezat o liniste in suflet, o liniste ce nu e planuita decat doar pentru 24H, nu mai vreau mai mult, nu mai cer mai mult, zambesc parca in ciuda Prietenei, desi stiu ca ma priveste atent, poate chiar protector.
..................................................................................................................
Privirea de piatra, inca nedumerita de cele intamplate, privi iarasi intrebator catre Ea, cersind iertare pentru el, cersind ca de data asta sa nu se mai termine in acea durere, caci, stia ca de se va intampla iarasi, el nu va mai exista ca Om, ci doar, va exista. Raspunsul tacut, din buzele ce niciodata nu vorbeau, era acelasi "Ai rabdare". Omul privi apoi catre cer, ceru indurare catre cea ce i-a osandit, a mia oara, si tot a mia oara, tacerea cerului continua sa il sfideze. Resemnat, dar fara sa renunte, incepu sa scrie trecutul in paginile albe din fata lui ... Incepu prin "Ai rabdare" ...

O zi dupa servici IX ...

Atinse un pic frana, si derapajul ce-l simti il facu sa se concentreze mai bine la operatiunea de sofat
ce avea de efectuat, asa ca isi retrase mana de pe pulpa femeii de langa el. Ea zambi linistita, avea incredere in el, ii placea sa il priveasca cand era concentrat, intinse mana si incepu sa se joace in parul de pe ceafa. Fiori placuti il relaxara si zambi si el. Conduceau de cateva ore, in ninsoarea grea, totul devenise alb frumos.
Simti raceala inelului, nu-l mai daduse jos de cand il primise, se relaxa si mai mult, stia ca este al ei, ca ea il vrea pe el. Ii scapa un "te iubesc" usor, cuvinte ce o facura sa vrea sa le mai auda, si in joaca, intreba "ce ai zis?". "Te iubesc femeie, cum nu am iubit in viata mea, si nu stiu de ce, si nu imi pasa de ce, dar te iubesc si te vreau langa mine". Raspunsul se pare ca o multumi, ca mangaierea in ceafa se intensifica un pic, si senzatii placute il invadara. Zambi linistit.
"E noapte, vreau sa opresti undeva" cuvintele ii sunara imperativ in urechi, "Iti e rau? S-a intamplat ceva?" , raspunsul ei evaziv "Ai sa vezi cand ai sa opresti" si serios totodata il facura sa se incordeze. Se uita dupa un loc de parcare, si opri.
Nu trecura nici macar cateva secunde, si ea, se urca pe el, apasand intre timp pe claxon, in linistea noptii auzindu-se de zeci de mii de ori mai tare, rasera. Il saruta apasat, linistit, il vroia acolo, in acel moment, tot. Ii desfacu pantalonii, trase doar cat sa elibereze penisul deja intarit, il atinse intr-o mangaiere usoara, si simti zvacnirea si dorinta lui, isi trase pantalonii si ea, si se aseza usor in bratele lui.
Patrunderea in ea, o inebuni, si se impinse mai mult, il vroia tot, geamatul si mainile lui ce o tineau tintuita o facura sa geama, incepu o miscare de dute vino, il simtea frecanduse de peretii interiori, intarinduse si mai tare, isi dadu seama, ca il surprinse placut, si profita incepand sa-i mangaie sacul fin de la baza, simti incordarea lui, nebunia si dorinta ce pusesera stapanire pe el. Nu vroia decat sa-l simta in ea, sa-i simta seva fierbinte cum o inunda. Stranse muschii interiori intr-o menghina ce-l inebuni si il facu sa isi dea drumul, simtind zvacnirile incontrolabile si seva, o facura sa tipe intr-un tremur usor incontrolabil, si umezeala ce o elibera anunta ca a atins si ea climaxul.
Ramase inclestata in bratele lui, zambind, respirand sacadat si greu, simtind inca penisul zvacnind in interiorul ei, chicoti, "Acum ai sa ma asculti fara sa mai pui intrebari?"
"Totdeauna, draga mea, dar ... am sa mai pun cateodata, vreau sa stiu ce e in capusorul tau!"

Doar - dots

Tu de ce respiri ?

De undeva de pe net...

Nu necesita o descriere sau altceva adaugat, dar suna bine - citez:

“O sa imi simti parfumul peste tot fara sa ma poti vedea.O sa ma vezi in oricine fara sa ma poti atinge.imi vei vedea zambetul doar in vise.Iti vei trai viata stiind ca ai devenit un nimic pentru mine.Cuvintele mele si aminitirile cu mine te vor ataca in fiecare seara fara sa le poti opri.Asta este razbunarea mea”

...daca vei alege sa ramai tacuta si departe de mine, incet asta se va intampla, caci, cineva, va gasi mai mult decat sigur o cale sa ma faca sa zimbesc iarasi sincer, curat, asa cum ai facut si inca se mai intampla sa faci

Eu astept ... Inca

L

Ti s-a parut ... boule

Propozitia spusa de Hector suna chiar a alintare, zambesc stramb, ma ridic si ma indrept spre oglinda

sparta cu o seara inainte, mana zdrelita inca imi aducea aminte ca e prezenta, vie. Mda macar ea sa fie vie. In continuare, cu zamabetul stramb, dau drumul la robinet, atent totusi sa nu intarat ce mai ramasese din oglinda, si sa continue ce a inceput cu o seara inainte. Stramb la simtul apei fierbinti peste rani si zgaraieturi, injur printre dinti. Desfac bandajul si-l inlocuiesc cu unul nou, e mai bine, zvacneste dar nu mai doare, pumnul de analgezice isi fac efectul. Ochii de sticla nu spun nimic, totusi continui sa privesc, caut ceva. In sasaitul specific, Sufletel, "Nu vei gasi nimic din ce cauti!", ma anunta neclintit. Mda, constat si eu acelasi lucru, ma imbrac anevoios si ies pe usa.
In minte inca suna cuvintele lui Hector, ce nu-mi aduc aminte, de alcool nu m-am mai atins de luni de zile, ce nu e in regula, ce nu-mi aduc aminte. Biciul zapezii pe fata ma fac sa uit pentru moment de tot, sa injur incet vremea nenorocita, si sa ma concentrez pe unde calc.
Intru in cladirea incalzita, primesc neclintit privirea dojenitoare, si in acelasi timp ingrijorata. Zambesc cald, numai ei ii mai pot zambi asa, o respect si tin la ea. "Tii pe dracu`" se auzi sasaitul din creier, "iti e rusine de ceea ce era sa faci si de aia", raman neclintit, arat doar ce vreau. "Termina sasaitule" Hector devenea din ce in ce mai iritat si ingrijorat, observa cum se inchide totul incet, si se transforma in ... nimic.

Te privesc ...

Te privesc, si nu te pot atinge
Te privesc, si doar in vis te pot avea
Te privesc, si nisip simt in sange
Te privesc, si in zori aflu ca nu esti aievea
...
Te alint, dar doar in clipe din amintiri nascute
Te alint, dar doar in noaptea alba, de stele luminata
Te alint, dar doar parfumul ramas simturi asmute
Te alint, dar doar un chip dintr-o imagine salvata
...
Te sarut, si buzele-mi raman uscate
Te sarut, si in ecoul raspuns, limba imi amoarte
Te sarut, si privirea in gol pierduta ramane
Te sarut, si simturile raman doar pacalite

Chiar de un strain ...

chiar de un strain iti par in noapte

simte-mi a mea privire si te alina
caci singura , nu vrea, acest strain sa te lase
chiar de el departe e si doar in ganduri te poarta
....
chiar de un strain ti-am aparut in cale
simte-mi ale mele soapte si te aprinde
caci ale sale ganduri spre tine zboara
desi doar din ce spui el te cunoaste
...
chiar de un strain voi ramane, poate
simte-mi ale mele atingeri si te joaca
caci simplu doar cosmaruri vreau sa alung
si la sfarsit, doar un zambet imi doresc

Cat imi place ...da

SĂ PIERZI OMUL PE CARE N-AI ȘTIUT SĂ-L APRECIEZI NU DOARE CEL MAI TARE. SĂ-L VEZI APRECIAT DE ALTCINEVA ȘI SĂ ȘTII CĂ FACE PENTRU ALTCINEVA TOT CE FĂCEA PENTRU TINE, ABIA ATUNCI DOARE CA DRACU’

In straturi de nea ...

In straturi de nea

O amintire isi ascunde visul

In straturi  de nea

Ingrop, incet, trecutul rece

...

Adulmec recele vant

Simt cum sufletul cald ramane

Gandesc un nou cuvant

Un zambet bun ajunge la mine

...

Din straturi de nea

Ingeri albi si veseli renasc

Din straturi de nea

Vise curate si noi sperante cladesc

Doar ... dor ...

Dor de al tau zambet

Ce e soare in dimineti cu ploi

Dor de a ta privire

Ce e lumina in nopti cu nori

...

Dor de a ta mana

Ce calda al meu suflet atinge

Dor de al tau parfum

Ce simturi trezeste cand mari ating

....

Dor de ale noastre momente

Sa fim departe dar, totusi aproape

Dor de ale noastre sporovaieli

Sa fim noi si sa ne iubim