O zi noua ...

Tzrrr bip - telefonul ma anunta ca am primit mesaj ... dupa cele 30 minute de maraton de somn (au revenit) ... ma intind si-l iau, citesc .. mda ... sunt anuntat ca ce mai ramasese pe aici trebuie sa dispara ... ma ridic, fac cafeaua tare ce de obicei, aprind tigara si astept ...
Apare ... incepem sa vorbim prieteneste, fara intepaturi far nimic ... dar ...
"nu, nu ii iau, poti sa ii folosesti tu" aceste cuvinte trec prin mine ca lama prin unt, ma fac tandari ... continua ... "pe astea iarasi nu le iau le folosesti tu"... deja simt ca ai mei creieiri nu mai au loc ... "hai ajuta-ma ca si asa de fiecare data cand mi-am carat ce a mai fost m-ai ajutat"... cuvintele acestea deja rasuna in mine ca un clopot in biserica, ecoul lor nu provoaca decat ura, ura maxima ... intru in baie, cad jos si incep a plange
"Vezi ba, daca esti bun esti prea prost"- atat apuca sa spuna Hector, si gandurile mele il fac sa taca, tace  inciudat, ca stie ca am dreptate, tace ca stie ca daca ceva ma inteapa un pic acum mai mult decat trebuie, ma fac tandari si nu o sa imi mai pese nimic, ochii lui arata frica, teama ... tace ...
Ma ridic ma spal si ies, astept sa-si care ultimele chestii ... nu mai sunt om, nu mai sunt nimic ... pur si simplu imi doresc acum decat sa se termine tot ... sa nu mai fiu, sa nu mai exist ... dar ... i-am promis ingerului meu ca ma duc cu ea, macar ultima zi sa fie a ei ... desi ... va fi o zi transformata din vise frumoase, intr-o zi de cacat ... din cauza ei, celei care m-a facut sa simt iarasi, sa las Sufletelul sa respire liber si sa viseze ce vrea el ...
NU mai sunt, nu mai vreau sa traiesc, nu am pentru ce .. merg pe drum ca un robot, ingerul meu tace, imi spune doar ... te iubesc tati ... se rupe tot in mine, as vrea lacrimile sa le las libere, sa urlu, sa musc din ce e in jurul meu, sa distrug tot ... sa ma rup in mii de bucatele sa nu mai existe nimic ... vreau sa ....
Ajung acasa, pustiu ca in sufletul meu ... nimic nu mai e ... nimic ...
Vad filme .. nu stiu ce am vazut. la unul rad de parca as fi un nebun. habar nu am de ce ...
"ba sa nu faci vre-o prostie"- imi spune al meu nepot. ...
"nu promit nimic"- raspund eu deja, dupa 3 sferturi de James Cook .... (mai fac si reclama acum) ...
inchide ... parca ... in fine ... "am sa te sun mai tarziu, daca nu raspunzi, vin peste tine"... continua el
"sa aduci si 112"raspund eu in gandul meu ...
ma asez jos ... continui cu JC ... nu simt nimic ... nimic ...
"Ba, termina, esti om mare, ce dracu ... Hai ca ai sa vezi ca o sa fie bine, ai sa vezi ca exista oameni carora le pasa cu adevarat de tine, nu doar atunci cand au nevoie, ai sa vezi .... " - Hector incearca pentru prima data sa ma sustina, sa faca sa fiu bine ... "Hmmm dar unde e zidul ... Sufletel !!!" - incepe a`l cauta pe el ... dar nu gaseste decat cenusa ... nu mai e nimic ... alb la fata, Hector ma priveste ... "Ce ai facut cu el ?!?!?"...
"NIMIC, nu mai e nimic, pentru ce, pentru cine ???" raspund  eu cu ultimele puteri ...
...as inchide ochii acum ... si as vrea sa ramana inchisi, sa nu mai fie nimic ... sa nu mai stiu de nimic, si de nimeni ... nu-mi mai pasa ... sunt doar cenusa ... doar ... nimic ...

Promisiune ...

"Ba esti nebun, ce dreaq faci ??? Trezeste-te din visele tale, si misca-te la servici!!! Hai sus potaie ca nu iti da nimeni papa de-a moaca " - Hector ma sacaie in dimineata asta frumoasa ...
Ma ridic anevoios, si fara chef, hmm am dormit mai mult, nu a mai fost maraton de 30 minute ...

Sursa

"Mda, asa se pare, ca ai dormit acum, dar nu te va tine ... vei simti iarasi dorinta de a te arunca in hau, vei fi iarasi un Terminat ca totdeauna, voi avea eu grija de asta ... " - Hector continua tirada in timp ce ma spal pe dinti, hmm se pare ca zambesc curat acum ... "ce dracu, asta chiar nu mai simte nimic, porcaria aia e tot acolo, el continua sa ranjeasca ... dar o face sincer .. ce dracu ... hmmm ... frig tot este, ce dracu ... asta a facut ceva si eu nu stiu??? " - Hector gandeste, se chinuie sa-si aduca aminte de ziua de ieri, ma priveste in oglinda si vede cum ochii mei nu mai sunt chiar asa de reci ... doar ... calzi, linistiti, senini ... "Ba, ce dracu ai facut aseara, cum dracu nu imi aduc aminte nimic ???" ... zambetul rece imi revine pe fata, amintirile frumoase din timpuri uitate, isi fac loc din nou si imi raceste privirea ... Hector muteste ... "la dracu, trebuia sa il las in pace, era mai bine" ...
Ma imbrac grabit, sa ies din casa, unde am avut cele mai frumoase clipe din viata mea ... oftez, ma indrept si o iau la pas marunt spre buz ... e frumos afara.
Lumea trece ca o fantoma in jurul meu, iarasi ... e bine, am intrat iarasi in modul - "I don`t give a fuck!!" ... dar in mine, departe de Hector, e liniste, mai liniste cum demulta vreme nu a fost ... ciudat ... e bine
Salut lumea, salut pe cei din jurul meu ... putini stiu ce e in mine, si ma simt bine si puternic, deoarce nu ma privesc cu mila, si le multumesc pentru asta ...
Sunt linistit ... si dap am dormit ... un somn adanc, agitat, dar un somn complet ... nici nu stiu cand am adormit, citeam, scriam ... :) ... ascultam muzica ... doar am inchis ochii si m-am lasat dus de vise ...
Hmmm, e bine ... dap, chiar am inceput sa-mi scriu eu paginile vietii ... cel putin asa cred ...
"Scrii tu pe ma-ta, ca nu scrii nimic, ce ti-e scris in frunte aia iti e. Crezi ca o sa accepte vre-o fiinta sa fie cu tine la cat de rece esti ??? poti vrea tu si marea si sarea, dar nu se va intampla terminatule" - Hector, imi aduce aminte de adevar, ma uit la el urat si ma afund in munca ...
"Ne mai auzim Hector, ne mai auzim" ....

Dormi inger ...

Dormi inger, iti simt ale tale vise

Sursa

Zambesti in somn linistit, si-mi aduci aminte
Imi aduci aminte vise frumoase, ce acum sunt realitate
Imi aduci aminte clipe, ce acum le simt ca intr-un miraj

Dormi inger, iti respir a ta respiratie
Inima o aud cum bate, imi pun al meu suflet langa ea
Sa o aline de orice dor, orice durere
Sa ii daruie lumina si un strop de fericire

Dormi inger, iti sorb a trupului tau caldura
Ma intind langa tine, inger ce din timpuri uitate apari
Sa-mi aduci, cu al tau suflet, fericirea ce am pierdut
Sa-mi daruiesti, cu al tau zambet, lumina ce demult am pierdut

O alta zi ...

Timpul se scurge lenes, este pranzul ... ma uit pe fereastra ... soarele ma atata la ganduri frumoase, le trag un sut ... nu vreau sa stiu de ele, nu acum cel putin.
"Ha ha ha, ce vrei ba, sa visezi si sa devina adevar?! ... ha ha ha " - Hector a inceput sa devina vorbaret de ieri ... abia mijesc ochii la el, si il las in pace, imi place cum, dupa cateva vorbe aruncate acolo, sa nu il uit cumva, sta si se zgaieste la zidul mat si fara viata, mai da cate un sut asa din cand in cand sa verifice ca inca e acolo ...
"Este inca acolo Hector, fara nici o fisura, asa cum mult timp va fi" - ii raspund zambind ...
Matele is fac de cap prin stomacul meu ... incerc sa le ignor, dar isi cer dreptul ...
Ma duc si le dau ceva sa taca, afara e frumos, doar un vant prevesteste o mica furtuna ...
Ma intorc si ma apuc din nou de ale mele. Imi sun ingerul, imi raspunde, inca racita, dar ...
"Ce faci tati, esti bine sau doar obosit?" - ma intreaba printre accesele scurte de tuse ...
"Sunt doar obosit un pic, scumpa mea" - apuc sa raspund, inca surprins de cum ma simte ... zambesc, ma linistesc un pic, vocea ei imi da energie cat pentru o viata noua, ne luam la revedere si inchidem ...
Imi continui treaba
"Buna" - inima mi se strange si cel mai rece salut ce l-am simtit vreodata imi rupe catusele calmitatii mele ... discutia continua formal, poate prea prieteneste ...
"Ba esti nebun, ce dracu faci, si asa e destul de pustiu si frig pe aici, mai dai si cu gheata acum ? termin-o ce ai ? " - Hector e surprins de efectul produs, nu ii convine ... "doamne, daca nu il scot pe ala de acolo, asta ne termina pe toti, cum dracu s-a ajuns aici ... ", isi continua gandurile ca pentru sine.
Rece si cu masca pusa, imi continui ziua, ajung acasa ... pustiu ...
Ma asez la calculator, incep a scrie, nebunu de nepot imi povesteste pataniile de ziua de azi ... e bine, e fericit ... macar el sa fie fericit, si zambesc ...
"Asa e mai bine, parca nu mai e asa de frig. " - mormaie un pic mai multumit Hector, dar inca preocupat de ce se intampla
Scriu randuri frumoase, de vise si dorinte ascunse. Visele mi-au mai ramas ...
Zambesc, inchid si ma infig in niste muzica, si seriale ... incerc sa adorm ...
Maratonul de 30 minute incepe ...

Si trupul in rau mi se transforma ...

Deschid ochii, vad doar raza de lumina ce prin jaluzele isi face loc.
E bine, e liniste, intind mana si o caut ... este acolo, ochii inchisi ai ei imi spun ca inca doarme, dar zambeste, e bine.

Sursa

Ma ridic ca pisoul si fug in baie, apa fierbinte imi atata fiecare por, ma trezeste. Uf iarasi a lucrat pana tarziu, ii strang hainele aruncate neglijent si le pun in cos. Ma frec pana la roseata cu prosopul, si ma extrag din baie usor. O privesc prin usa dormitorului, doarme linistita, doamne cum doarme ... raman cateva secunde sa ii memorez chipul, o ador. Acest moment imi va ajunge pentru ziua de azi pana am sa o vad iarasi.
Intru in bucatarie, prepar cafeaua, neagra, tare ... inca o mai beau asa ... ies pe balcon si imi aprind tigara de dimineata. E inca liniste, orasul mizer inca doarme la ora asta a diminetii, e devreme inca, prea devreme pentru unii ... maratonul de somn in reprize de 30 minute inca nu m-a lasat ... dar e bine, inca traiesc si este ea ...
Aud zgomot ma intorc, si o vad ... toarna si ea cafea pentru ea, griujulie isi pune zaharul brun, atat cat ii place ei, ma vede, ma priveste si imi reproseaza - "iarasi nu poti dormi dragul meu ratoi" ... zambetul ei imi zgandara toate simturile, si cand imi zice "ratoi" e clar, iar am lasat balta prin baie, zambesc si oftez, ma intorc sa privesc zorile acestei dimineti frumoase. Vine si ma cuprinde pe la spate, imi alinta ceafa cu un sarut, si fiind migniona se salta si se lipeste de mine, ii simt sanii presati de spatele meu, fiorul dorintei imi da tarcoale.
"da, iarasi am avut maraton in reprize de 30 minute" - ii raspund si ma intorc cu fata la ea, se aciueaza la pieptul meu si imi sopteste - "sper ca intr-o zi, sufletelul tau sa iasa la lumina si sa imi spuna ca ma iubeste"
"iarta-ma" raspund vinovat ... imi pecetluieste buzele cu degetul aratator dupa care se intinde si ma saruta
"am rabdare dragul meu, si chiar si asa stiu ca esti al meu, eu te iubesc asa cum esti, si daca intr-o zi va fi mai mult, va fi perfect" - imi spune aceste lucruri privindu-ma in ochi, fara sa clipeasca
Ma aplec si o prind de mijloc, o sarut apasat, ii dau drumul cu parere de rau si ma duc sa ma imbrac ... "doamne iti multumesc, si ajuta-ma sa-i ofer ceea ce isi doreste, vreau sa ii dau ceea ce isi doreste, dar teama, frica sa fiu dezamagit ... uffff ... de ce am lasat sa se intample asta ???... ", gandurile aceastea le am in fiecare dimineata, in fiecare clipa cand ma alinta ... "iarta-ma" soptesc ...
Ies din dormitor, pregatit pentru o noua zi, o privesc cum incepe niste pregatiri ... ufff ... o vreau, doamne cat o vreau ... zambesc linistit, o prind de la spate, o trag spre mine, si ii sarut tampla, "am sa ma intorc mereu, caci sunt al tau si vreau sa fiu al tau"  ii soptesc, si ies pe usa ...
O zi frumoasa, o noua zi frumoasa ...