duminică, 30 martie 2014

Si trupul in rau mi se transforma II


Ajung acasa, in gandurile mele nici nu stiu cum a trecut timpul ...
Urc scarile si verific telefonul, nu mi-a raspuns la nici un mesaj de azi dimineata ... inciudat, deschid usa ...
Liniste, doar parfumul betisoarelor chinezesti imi umplu narile, e o liniste apasatoare ... hmmm ... ieri a fost frumos, a vost aniversarea noastra, de cand suntem impreuna, si am sarbatorit cu prietenii nostri ... "Ce s-o fi intamplat, oare?" oftez si incep sa o caut ... o gasesc, e in balcon doar in tricoul ei si pantalonii scurti de casa ...
Un cutit de ar trece acum prin mine si nu l-as simti, asa cum am simtit privirea ei pierduta, ochii rosii de planset, doare rau imaginea asta, doare al dracu de rau, ma asez in genunchi in fata ei ... ma priveste
"Ai venit acasa dragul meu", incearca sa zambeasca ... nodul din gat ma impiedica sa vorbesc, dar
"Ce s-a intamplat, draga mea?", intreb cu teama ... imi e teama de ce va spune ... imi alung cele mai urate scenarii din minte si astept ...
"Tu ma vrei cu adevarat in viata ta? cu adevarat adevarat ? nu doar ca o inlocuire a celei ... " si tace, privindu-ma ca pentru ultima data ... mii de ace imi intra in mine, mii de ace imi strabat corpul, totul incepe sa doara, sa simt ...
"Da te vreau in viata mea cu adevarat, mi-ai adus lumina si liniste, mi-ai adus fericire, de fiecare data voi deschide cu drag aceea usa, pentru ca stiu ce vei fi tu dupa ea, de fiecare data voi urca topaind scarile, ca stiu ca ma vei astepta mereu ... " o privesc in ochi si continui ... " ai facut ceea ce nimeni nu a incercat sa mai faca si a renuntat ... m-ai invatat sa iubesc din nou, da spun liber ca te iubesc, si vreau sa fii restul vietii alaturi de mine, dar sa nu uiti ca mai este cineva, sa nu uiti ca daca acel telefon va suna si mi se va cere ajutorul il voi da fara sa ma gandesc de doua ori ... daca ma vrei si tu in viata ta, sunt al tau, dar trebuie sa ma accepti asa cu tot trecutul meu, sufletul imi este linistit acum langa tine, si sper ca nu ai sa mi-l iei asa cum mi l-ai adus" ... buzele imi sunt pecetluite cu ale sale degete, semn ca va spune ceva important, inchid ochii, imi e teama ...
" vei fi tata din nou " deschid ochii, zambeste cu lacrimile innodate in barbie ... ochii mei se aprind, teama se evapora, zambetul pur al fericirii incepe sa-mi topaie pe fata ...
" esti sigura ? " ... intreb temator
" da, am confirmarea de la doctor "... imi raspunde nesigura ...
ma ridic, o iau de pe scaun in brate si ca pe un copil o duc in dormitor ... ma asez jos, langa pat langa ea, capul imi poposeste pe burta ei, vreau sa simt viata, si soptesc ... " iarta-ma pentru tot raul ce ti l-am facut, acum azi, m-ai facut fericit, dap, vreau sa fiu tatal copilului tau, copilului nostru ... "
ma ridic agitat, "mami tau stie, tati ... ce spun ?, de ce plangeai draga mea ????" .... intrebarile curg ca o mitraliera ...
" nu, nu stie nimeni pana acum, si plangeam ca stiu ca sufletul tau nu mi-l daruisei, si imi e teama, imi e frica, ca ai sa pleci ... "
mii de noduri pornesc din stomac, se opresc in gat, lacrimile din ochii mei apar pentru prima oara in ultima perioada, ma asez in genunchi ... "iarta-ma, dragostea ta m-a facut sa iubesc din nou, si da pe tine te iubesc, si iarta-ma ca tu ai strans cioburile si ai peticit, de acum nu mai ai ce petici, e totul intreg inapoi. nu, nu voi pleca de langa tine, atata timp cat nu ai sa ma alungi ... si asta e valabil si era valabil si inainte sa ma faci fericit de doua ori " .... " te iubesc " ...
planurile incep sa incolteasca in mintile noastre, de la o zi a nuntii, pana la numele copilului ...
"voi fi tata, a doua oara" ... ca si prima data, m-am simtit minunat, fericit, complet, orice durere nu mai era, orice problema disparuse ... o privesc ca pe o icoana ...
.....
Sursa
un zambet al timpurilor pierdute, o privire plina de multumire, o pagina alba se asterne, si doar doua cuvinte "E COMPLET", doar o incruntare apare si fata timpurilor pierdute, incepe a plange, a plange dincolo de intelesul tuturor - "De ce il pedepsesti asa, ce a facut de merita asta ???? " urletul catre stele rupe ca un tunet norii ce s-au adunat ... pumnul lui strans se ridica sfidator si acuzator catre cer ... tacere, nu primeste raspuns, nu primeste nimic ... cade rapus de durere, inchide cartea ... si doar "IARTA-MA" apuca a spune
.....