Fara limite si sfori ...

Privesc drumul in fata, pierdut in ganduri curate, linistite. " Hmmm, pentru prima data in 2 luni sunt bine, sunt bine fara ganduri negre si alte scenarii si idei in cap " gandesc eu, si zambesc enigmatic. Oboseala nu o simt ...


... desi imi trece prin oase si muschi ... privesc cu nesat fiecare detaliu ce mi se desfasoara in fata ... e bine, gandesc impacat.
" Esti bine, ha ... ai sa vezi ca nu ai sa fii, cum ai sa intri pe usa casutei, si nu o sa fie nimeni sa-ti zica buna seara " ... apare Hector incurajat de starea mea de bine, si de faptul ca las garda jos ... si bineinteles sa profite si sa mi-o traga ..." si ai sa vezi ca nu o sa vrea nimeni sa stie de tine " ... continua, il ignor
Ajung acasa, obosit dar simtindu-ma bine, dau drumul ca de obicei la laptop, vizitez ma uit ... privesc amintirile imortalizate de aparatul foto de peste zi ... imi place ce vad, ma relaxez total ...
Un mic blip, si tind sa-l contrazic pe Hector ... dar il las in pace, inca nu s-a plictisit sa se uite la blocul negru ... zambesc ...

Sursa

Termin discutia si ma intind ... adorm linistit ... chiar sunt mult mai bine ca oricand ... stiu ca acolo in departari necunoscute mie, si multor altora ... e cineva, ceva, care are grija de noi, numai sa acceptam si sa il lasam sa o faca. Al meu este sigur, un lup alb, luminos de munte ... caci el sufera pentru toti din jurul lui, este singur, dar totdeauna isi gaseste drumul sa mearga inainte, sa infrunte si cel mai aprig ger pentru a trai ... LIBER ... fara limite si sfori ...
Sunt decis sa traiesc, sa invat sa fiu din nou OM, sa am grija de mine, si am sa ma asigur ca cei din jurul meu sa fie in jurul meu.
Doamne ce bine e, am uitat cum e sa fii asa ... au trecut ultimii ani ... de parca nici nu ar fi trebuit sa existe, dar, tot raul spre bine ...
Ochii isi cer dreptul la odihna, le-o daruiesc si adorm...
.....