marți, 1 aprilie 2014

Un nou inceput ...


In colt dincolo de camera, inciudata stai, te uiti in jurul tau si nu iti convine nimic. Strangi din buze, te asezi intr-un fotoliu in speranta sa nu fii deranjata de nimeni si nimic, inchizi ochii sa nu mai vezi nimic, dar de
Sursa
fiecare data cand ii deschizi privirile prea des ni se intersecteaza.
Prind curaj, iti zambesc, si a ta privire se incalzeste, ma apropii si incep in soapta sa-ti vorbesc, la fel imi raspunzi, dar a ta voce e pierduta in emotie.
O sorb ca sa inteleg de e aievea sau doar un miraj, e ceva placut la tine, ca o vraja, imi place sa te aud, nu mai simt nimic in jurul meu, doar tu ai atentia mea si continuam sa vorbim, nu ne mai oprim
Vorbim vrute si nevrute, am ajuns afara la aer si incet, in colindarea noastra uitam de muzica si de ce eram acolo. Ne plimbam sub cerul plin de stele si curat, incet ne povestim visele, sperantele si dorintele
Incet mainile noastre se ating timide, ca intr-un inceput de dans ... timpul trece ca si cum n-ar fi, ne zambeste de acolo de sus si o raza de soare cald ne lumineaza fetele obosite
Ne-am indrepta catre ale noastre case, dar ... nu vrem mainile a le separa, e prea bine, si parca am visa si nu am vrea ca acest vis sa se termine. Zambesc cand iti simt ale tale priviri, cum curioase ma masoara, curioase ma cauta ... dar ascunse, sa nu le surprind.
Asa ca ne indreptam catre sigurul loc unde putem sa mai stam, un parc frumos si batran ca orasul ce ne inconjoara, dar e liniste, doar cantecul pasarelelor trezite de soarele cald si luminos ne acompaniaza a noastra calatorie.
Nu simtim nici oboseala, nici dorinta de a da drumul mainilor noastre. Ma simt bine, vorbele noastre ne alinta simturile si cer timpului sa ramana in loc, sa ne lase in magia noastra
Dar, zambitor, ne raspunde ca povestea e deabia la inceput si restul depinde de noi daca va fi magica sau cosmar. Hmmm trezirea la realitate, trebuie sa fim si cu picioarele pe pamant, dar ale noastre capete pot ramane in nori, zambesc in gandurile mele ... zambetul imi e surprins si ...
" De ce zambesti asa ... enigmatic ? " ma intrebi ...
" Am cerut timpului sa ramana in loc, sa nu mai plec de langa tine " raspund eu
" Si ce a raspuns ? " continua sa ma intrebe cu o voce mult mai calda si plina de speranta
" Ca depinde de noi si doar de noi, el nu poate ramane pe loc " raspund si ii sarut mana ...

Zambim amandoi si ne luam la revedere, cu parere de rau
Ne promitem sa ne vedem cat mai curand din nou