Vrei sa urli, sa zbieri si sa ceri dar in jurul tau este decat tacere. Tacerea iti intra in suflet ca un mucegai, infesteaza si cele mai frumoase locuri, intuneca, distruge, devine urat mirositoare. Pana cand nu mai suporti si
incepi sa urli, dar constati ca nu ai la cine, esti singur in mutenia propriei taceri.
Sursa |
Pentru ca acea luminita, e un nou inceput, poate chiar un nou prieten care nu se uita la tine de sus, poate chiar un vechi prieten care te stie bine si iti ofera o mana, poate doar o mica speranta ca va fi mult mai bine.
Te uiti in jur, constati ca, putin cate putin, incepe sa se curete mizeria, iti dai seama ca tu ti-ai provocat-o cu mana ta, cand ai ales sa taci, cand ai ales sa " lasi de la tine ", cand ai ales sa-l pui pe cel de langa tine pe un piedestal, si sa ii pui lumea la picioare, si acel om ... a trecut cu bocancii plini de noroi si cacat prin a ta viata, ca si cum ... cine esti tu de indraznesti sa vrei altceva ca sa fii fericit ???
Nimeni nu e perfect, viata te invata, dar tacerea nu e o solutie, sacrificiul se face pentru cine merita si daca se merita, sacrificiul se face impreuna, nu doar de o singura parte ...
Privirile celor din jur, incep sa conteze cand deja este prea tarziu, cand in tacerea si ignoranta ta, ai ales sa te scufunzi intr-o lume mizera, intr-o lume a uitarii, intr-o lume plina de mucegai, ce roade roade si nu lasa nimic in urma ... decat cioburi pe care sa le adune altii.
Si ajungi si te intrebi, va mai exista la final cineva care sa culeaga cioburile ??? va mai fi cineva acolo sa te priveasca si sa te peticeasca sa fii bine ...
Daca tu nu te vei ridica din mocirla in care ti-a placut sa te ascunzi, la final, nu va mai fi nimeni, si vei ramane singur in tacerea ta ... vei privi in urma si nu vei vedea decat cioburi, petice urate, pete negre ce vin sa te prinda din urma ...
.....