sâmbătă, 5 aprilie 2014

Privit doar ca un nebun ...




"Esti un dus neica, nu vezi ca esti mai jos decat mocirla in care ma tineai, nu vezi esti chiar ignorat atunci cand ai nevoie, dar altii nu au nevoie de tine si smorcaielile tale??? Trebuie sa te ridici si sa fii Om, nu papa lapte ..." - Hector isi incepe repertoriul zilnic de injosire si distrugere a ceea ce a mai ramas
Il ignor total, ce e in mine ... ramane acolo, nu va mai vedea nimeni decat zambet si atat. Cum spuneam ... merg pe principul " fie ce o fi - totul sau nimic "... si ca atare nu regret nimic si nici nu voi regreta.
Il privesc din oglinda aburinda, dusul fierbinte imi este singurul prieten.
Incep sa ranjesc, ca zambet deja nu mai este ... fata specifica ignorantei, fata rece isi ia locul.
Doar zambetul ei, si parfumul imi aduc aminte ca mai e ceva in mine, dar este farame, este in bucati mici, care doar farasul le-ar tine. Ii cer sa fie langa mine, ii cer sa fie doar prezenta, astept si primesc un refuz categoric, rece ... si privit ca si cum as fi nebun.
Nu o sa mai cer niciodata nimic, voi oferi doar ce am, si voi oferi doar raceala si masca ce m-a caracterizat ani buni inaintea ei, si acum a revenit. Voi fi sincer cu oricine va incerca sa intre la Sufletel, nu va obtine decat ... bucati, cioburi ce vor ranji fiecare in parte, si eu ... atat.
Sunt bine si voi merge inainte, nu ma plang, e ceea ce sunt, e ceea ce ma caracterizeaza, e ceea ce "mi-am facut cu mana mea".
"Esti prost, niciodata, nimeni nu va accepta cioburile sau doar bucati infime din Sufletel, ceea ce tu ai acum sa oferi, nimeni nu va accepta asta, asa cum tu nu accepti jumatati de masura, asa nici ei nu vor accepta" - Hector continua ... ii ranjesc si ii zic
"daca cineva va vrea cu adevarat, va accepta, si va incepe sa peticeasca, si daca va vrea cu adevarat adevarat, va obtine mai mult decat ar fi sperat vreodata" ... acest raspuns vine impreuna cu o privire rece, de gheata ... ceea ce il linisteste efectiv pe Hector ... nu mai scoate un cuvant, continua doar sa se uite la mine prin oglinda, si apoi la blocul mat, negru, fara nimic in jurul lui ...
"si maine va fi o alta zi" continui eu in gandurile mele ....
"si maine va fi o alta zi" ...