
Il ignor total, ce e in mine ... ramane acolo, nu va mai vedea nimeni decat zambet si atat. Cum spuneam ... merg pe principul " fie ce o fi - totul sau nimic "... si ca atare nu regret nimic si nici nu voi regreta.
Il privesc din oglinda aburinda, dusul fierbinte imi este singurul prieten.
Incep sa ranjesc, ca zambet deja nu mai este ... fata specifica ignorantei, fata rece isi ia locul.
Doar zambetul ei, si parfumul imi aduc aminte ca mai e ceva in mine, dar este farame, este in bucati mici, care doar farasul le-ar tine. Ii cer sa fie langa mine, ii cer sa fie doar prezenta, astept si primesc un refuz categoric, rece ... si privit ca si cum as fi nebun.
Nu o sa mai cer niciodata nimic, voi oferi doar ce am, si voi oferi doar raceala si masca ce m-a caracterizat ani buni inaintea ei, si acum a revenit. Voi fi sincer cu oricine va incerca sa intre la Sufletel, nu va obtine decat ... bucati, cioburi ce vor ranji fiecare in parte, si eu ... atat.
Sunt bine si voi merge inainte, nu ma plang, e ceea ce sunt, e ceea ce ma caracterizeaza, e ceea ce "mi-am facut cu mana mea".

"daca cineva va vrea cu adevarat, va accepta, si va incepe sa peticeasca, si daca va vrea cu adevarat adevarat, va obtine mai mult decat ar fi sperat vreodata" ... acest raspuns vine impreuna cu o privire rece, de gheata ... ceea ce il linisteste efectiv pe Hector ... nu mai scoate un cuvant, continua doar sa se uite la mine prin oglinda, si apoi la blocul mat, negru, fara nimic in jurul lui ...
"si maine va fi o alta zi" continui eu in gandurile mele ....
"si maine va fi o alta zi" ...