Incep cu un citat interesant : "Nu lasa lumea sa-ti schimbe zambetul, lasa zambetul sa schimbe lumea!".
 |
| Sursa |
Zambetul crispat si impietrit pe fata mea, tine departe totul, deci il las pe Hector sa isi faca de cap, e bine. Nici vinul rosu de tara, ce-ti amoarte gura, nu`l simt. Il sorb pe indelete ca si cum ar fi ultimul care l-as bea. Baia fierbinte facuta mai devreme, mi-a luat jegul de pe piele, dar in suflet ... tot ciclonul obisnuit a ramas. Scarbit imi aprind o tigara, trag din ea cu nesat, o savurez si pe ea ca si cum ar fi ultima.
Ma intind in pat, somnul se incapataneaza sa ma ocoleasca, si Hector, cu al sau ranjet victorios, si cu bazaitul de tantar continua tirada, il ignor total, dar fiecare vorba a lui trece prin mine ca un cutit. Ma ridic, ma duc la baie si ma uit in oglinda ... vad o fantoma. "WTF" imi spun, nu, nu sunt eu, e altcineva din alta lume.
Trec si imi mai torn o cana de vin, o beau dintr-o sorbitura, oasele imi amortesc. Apuc sa trimit un ultim mesaj in noapte: "Noapte buna" ... si liniste, o liniste mormantala, imi place cum suna. Inchid ochii, imi doresc sa fiu undeva unde sa nu existe nimeni in jurul, vreau sa fiu doar eu si sa ma bat cu Hector o data si pentru totdeauna ...
Si zambesc crispat, inchid ochii, somnul ma prinde stand chircit, urland in mine, si dorind sa distrug lumea din jurul meu, sa nu vada zambetul impietrit, lacrimi nu mai sunt ... nu mai au de unde ...
Ma trezesc, speriat, ma uit in jur ... sunt singur, doar telefonul ma anunta ca am primit un mesaj, aleg sa il ignor ... incerc sa ma intorc in somnul meu ... urmatoarele 3 ore au fost un chin ... renunt.
Ma ridic, apa rece si oglinda imi spune ca incepe o alta dimineata, stiti - dimineata - e mai rea decat o curva ...
Zambetul crispat si impietrit isi ia locul, hmmm Hector e tacut, a vazut ceva in visele mele si l-a speriat oare, sper sa ma lase in pace, macar o zi ...
Zambesc si ies pe usa ...
O noua dimineata ... grrrrrr ...
