I want you ... to show me ...

I trully want to know and for you to show me ...

CE poate fi mai frumos ...

O zi dupa servici VIII

Valurile marii reci imi atingeau usor glezna, suflecati

pantalonii erau protejati de picaturile inspumate. Nisipul imi fugea de sub talpi, doar ganduri linistite imi zburau prin creier. Dimineata isi spunea cuvantul, aducand o briza rece din larg, unde se pare o furtuna razleata intrerupse calmul apei. Savuram linistit fiecare atingere, cu ochii pierduti in larg, iar mintea pierduta in gandurile mele, cand, doua maini mai reci decat apa, imi acopera ochii, dar trupul cald l-am simtit prin tricou si bluza ei. “Te-ai trezit devreme, de ce ?”, m-a intrebat usor, tematoare de raspunsul posibil. Zambesc linistit, “Da, m-am trezit devreme, ti-am privit somnul linistit, iar unduirea trupului tau m-a dus cu mintea la mare, si am vrut sa le savurez pe amandoua”, continui cu un

zambet cald si o cuprind in brate continuand sa privesc marea.

“Dar ai preferat sa pleci de langa mine!” – vorbele au sunat acuzator, o privesc enigmatic, si raspund “Si cand nu ai sa ma mai vrei langa tine?”. O surprinde, se incrunta, si continua “Nu am sa ajung vreodata sa nu te vreau langa mine, ti-am zis, ti-am scris, iti promit!”. Continui sa o privesc, ii sarut fruntea incretita, “Atunci nu am sa mai plec de langa tine, si nu te vei mai trezi vreodata singura! Iti promit!”

Promisiunile au ramas scrijelite in sufletul fiecaruia, tacuti continuand sa priveasca marea rece, involburata.

Am intrat in casa, cuprinsi de briza rece, cautand frenetic dupa cafeaua proaspat facuta, fierbinte. “Stii ca viata mea e la picioarele tale, si sufletul meu tanjeste dupa aceste clipe cu tine mereu?” E randul ei sa fie surprinsa, “Viata ta e libera, iar sufletul tau este langa al meu si va fi mereu acolo” continua ea, “Dar …” continui eu si ramane totul in aer, ne privim ca doi straini, inima mi se strange, si ma asez obosit pe scaun cu ochii pironiti in cana de cafea. Sorb si soptesc, “Promite-mi ca nu ai sa pleci si ai sa ramai in viata mea, te rog”, raspunde linistita, cuprinzandu-mi mainile, “Promit ca voi fi si voi ramane mereu in viata ta”

Alte promisiuni scrijelite in suflet si inima.

Se ridicara, si luand bagajele se indreptara spre masina.

Drumul catre casa, a fost facut in tacere, nimic nereusind sa o rupa. Doar usa deschisa, si mangaierea ei, i-au adus un zambet linistit pe fata, ramane si va ramane, tinandu-si promisiunea.

Priveste tacut inelul de pe degetul ei, ii saruta palma, si murmura doar un “te iubesc” linistit, dar agitat. O cuprinde in brate, si isi afunda narile in parul ei, savurand parfumul trupului incordat in bratele lui. “Sunt al tau, si ma repet, viata mea e la picioarele tale!”

Eu nu te vad ...

Lasa-te in voia inimii ...

Te-am purtat, si te port inca ...

Te-am purtat in ganduri, si te port inca
Te-am purtat in priviri, si te port inca
Te-am purtat in vise, si te port inca
Te-am purtat pe buze, si te port inca
...
Te-am purtat acolo unde pasii m-au dus
Te-am purtat acolo unde inima imi canta
Te-am purtat acolo unde ochii imi rad
Te-am purtat acolo unde sufletul imi e viu
...
Te-am purtat si te port aproape de inima
Te-am purtat si te port in vorbe de patima
Te-am purtat si te port in zambete vesele
Te-am purtat si te port in a privirii enigma

MMMM ....

Mi-ai laut sufletul ...

“Ce faci prostule, chiar nu vezi ca nu esti dorit, ca a vrut

doar sa te distruga?? Ti-a luat si sufletul cand a plecat, caci ai lasat-o!!!” Cu un aer superior, cuvintele cautau sa atinga, sa loveasca, dar doar ecoul lor ramanea in urma. “Cine e asta?” tremurul din glasul lui Hector arata o surpriza, neplacuta, o traire si o senzatie sfasaietoare, ce el nu o mai simtise, o teama rece ce il curpindea incet, “Cine e?” continua plin de frica sa intrebe.

“Ah nu v-am facut cunostinta – el e Sufletel, el e Hector” – imaginea la care m-am referit si de la care el nu isi putea desprinde privirile iesi din umbra, doi ochi albi ce exprimau o privire goala inexpresiva, o fanta in loc de gura, un nas ca doua puncte, prin care un aer rece se raspandea in jurul lui, un aer plin de teroare. “Salut domnule H!” vocea joasa, aproape inaudibila, ca un sasait ce-ti intra in creier si iti ravaseste ultima picatura de curaj, l-a facut pe Hector sa ma priveasca infiorat “Ce ai facut cu el??”.

“Nimic din ce nu ii va fi bine!” raspund linistit, cu privirea-mi rece indreptata asupra lui Sufletel. Miscarea lui aproape ca o fantoma, creea si mai mult o apasare. M-am asezat linistit in fotoliul meu cu cogniacul si trabucul, stiind clar ca va urma o discutie, daca nu chiar o lupta rece, momente ce imi vor placea, si le voi urmari cu interes.

“Te rog sa ai grija, sa fii atent la ce ai lasat sa iasa omule!” imi spune Hector, priveste surprins, caci stie ce va urma, ceva urat, ceva de zeci de ori mai urat decat a fost cand l-a durut pe om. S-a inarmat cu rabdare si speranta ca nu va fi asa.

Sa stii ca te-as alege ...

Si trupul in rau mi se transforma XIII ...

"Ce faci tati?" intrebarea urlet a micului Om m-a blocat pentru cateva secunde. Doar flacarile ce

cuprinsesera ursuletul aveau un raspuns. "A mintit si totul a fost razbunare, micutul meu". Nu se vedea nimic pe fata mea, doar el se uita la mine inlacrimat. Plangea, nu intelegea nimic.

Imaginea ei se estompase pe deaintregul, nu mai era nimic in mintea lui, nici macar amintirile frumoase, disparuse tot, regreta si deplangea momentul cand a acceptat-o inapoi in viata lui si al micului Om.

Il stranse in brate, stergandu-i lacrimile, "te voi duce la buni unde vei fi in siguranta si vei trai frumos, eu trebuie sa plec departe". Socul vestii a trecut ca un fior rece prin inima micutului, l-am simtit fizic, s-a asezat linistit, stiind ca nu ma va mai vedea vreodata. "Te voi astepta sa te intorci tati, mereu, si de va fi altfel, ne vom revedea langa Prietena noastra!". A fost randul meu sa fiu socat. Am inceput sa plang linistit, urland in gand, oprimand orice dorinta de a distruge tot in jurul meu. 

L-am urcat in masina, sarutand mainile inghetate, desi era foarte cald. M-am uitat lung la a batrana, mi-a zambit trist, realizand ca si ea ma va vedea pentru ultima oara. "Unde te duci, sufletul tau e ce trebuie sa ai grija, nu face ce e necuvenit!!!" a sunat sfatul ei, mai mult a porunca, dar eu eram deja dincolo.

M-am uitat in urma lor, tacut, nu mai simteam nimic, nu mai percepeam nimic. Mi-am luat la revedere si de la soarele vietii, si de la fetita mea. Nu am vrut sa vorbesc cu ea la telefon, doar mesaje. Uram durerea ce o simteam, uram amintirile cu ea, uram ca am vrut sa dau totul frumos, sa dau asa cum niciodata in a mea viata nu dadusem. Plansetul imi estompa respiratia, aerul cald imi incingea creierul. 

In gand aveam un ultim mesaj, "Sper sa traiesti si dormi linistita in minciuna vietii tale, eu imi iau la revedere acestei vieti!"

....................................................

Socul gandurilor Omului supravegheat l-a facut sa uite de lanturi, de pedeapsa, si pentru ultima oara, urland a cerut indurare, a urlat umil, si plin de furie in acelasi timp, a urlat ca nu trebuie sa se intample asta, nu trebuie. Tacerea cerului l-a facut sa urle si mai itens, sa starneasca stihii numai de el stiute, muntii incepura a tremura, norii stransi mai grei decat erau vreodata, stropi de gheata starniti din senin, ating masina micutului Om, batrana a tras de volan speriata, dar a fost prea tarziu. Furia Omului de piatra a fost platita scump, doua vieti nevinovate vor fi luate impreuna cu a celui supravegheat. Urletul s-a transformat in planset, rauri au transformat corpule neinsufletite in amintire, pedeapsa inca nu a fost indeplinita, Omul de piatra inca veghea dar ... s-a intors spre Prietena, si in ultim gals i-a cerut indurare. Tacerea ei nu i-a oferit raspuns, ci doar un sfat - "ASTEAPTA", dar tot prea tarziu e totul

Da ar fi de ajuns ...

Buna intrebare ...

Am dezamagit ...

Am dezamagit caci am visat

Clipe ce nu se vor mai intoarce

Am dezamagit caci am sperat

Sa fie soare si in a mea cale

...

Am dezamagit ca totul si nimic am vrut

Si la urma in uitare am fost lasat

Imi cer iertare adanc caci am dezamagit

Si puternic pentru a mea viata nu am fost

... 

Am dezamagit caci in a mea dorinta

Am uitat sa fiu liber de ce ma doare

Am dezamagit ca singur si rau sunt

Chiar si daca fericirea in cale imi apare

Eu te pastrez ...

Uite o idee ...

O zi dupa servici VII ...

"La ce te gandesti?" - intrebarea barbatului il surprinse.

Zambi, "La viata mea, la ea ce este acolo" si cu privirea ii arata una din femeile ce trebaluiau prin bucatarie, vesele departe de alte ganduri , doar ce mirodenii si alte nebunii sa arunce prin tavi si pe farfurii. Priveam amandoi, hulpavi si zambind la ele, le urmaream fiecare gest, fiecare sporovaiala. "Chiar vrei sa o ceri ?" intrebarea soptita il surprinde din nou in gandurile sale, si zambesc enigmatic, raspund "DA, azi se va intampla". Inchid ochii si mi-o imaginez nu stiu cum va reactiona, continui in visul meu si simt doar mana ei prin parul meu. "La ce visezi ?" ii raspund, "Hai in camera sa-ti arat!". Zambeste sarcastic, "ma mai gandesc" scot limba la ea, si ma apuc sa urc scarile si in timp imi scot tricoul, lasand sa se vada pielea neagra si spatele, desi cu ceva kilograme, stiu ca ii place.

Ajuns in camera, arunc tricoul, si ma opresc in fata oglinzii. Mda, am cam pus ceva kilograme pe mine, o aud si pe ea intrind, dar o las curios de ceea ce va face, ramanand cu spatele la ea. Se lipeste de mine, fara tricou, ii simt pielea fina si calda cum ma atinge, parfumul ei imi invadeaza narile. Ma intorc brusc, o prind si o salt si ma asez in pat cu ea deasupra mea, lasand-o sa ma privesca si eu savurand imaginea ei. Ii ridic mana stanga, o privesc in ochi, "Tu stii cat te iubesc, si cat te voi iubi, si de ceea ce sunt in stare pentru tine?", surprinsa raspunde usor, "da", continui, "in acest caz, tu, vrei sa fii sotia mea?" ... muta, trmurand, aproape abtinandu-se sa nu tipe, raspunse repetand de cateva ori DA, si sari in fata oglinzii.

Se ridica si el si a prins-o in brate, de la spate, mangaind usor sanii, si sarutand gatul dezgolit. Am simtit-o cum s-a crispat, de placere, agitatie, era cu ochii pe el si nu stia ce sa simta sa faca. A inteles ca acel "Te iubesc" simplu ce il simtea din partea lui, nu era doar o amagire, si el ii oferea totul si ar fi fost in stare sa faca orice pentru ea.

Se intoarse spre el, il saruta apasat, si se indeparta sa se imbrace. Veseli si sporovaind iesira din camera, privirile celorlalti de jos erau atintite catre ei. Se rosi instant si intinse mana mandra, "am zis DA!!!", si dintr-o data totul se transforma in felicitari mai abitir decat zilele de nastere.

Si trupul in rau mi se transforma XII ...

Zilele au inceput a trece in mod obisnuit, trezit, servici,

acasa, singuratate, mici discutii ce rascolesc totul si lacrimi aduc pe chipul schimonosit de oboseala si suferinta. Ochii lui nu mai arata nimic, doar resemnare, nu mai sclipesc, nu mai zambesc.

Privirea unei prietene ii spune totul, ...

Ratacire ...

Ratacire in praf de stele caut

Ratacire in ganduri cu tine am
Imi esti vis printre clipe de nesomn
Te caut intre cearsafuri saruturi sa fur
...
Ratacire in bratele tale ador sa caut
Ratacire in parfumul tau visez sa am
Imi esti picatura de ploaie ce desertul cauta
Te caut cu nesat in bataie de aripi de flutur
...
Ratacire in clipe de fericire sarut
Ratacire in ale tale atingeri amintiri am
Imi esti balsamul ce buze uscate cauta
Te caut in senzatii de fericire sa te gust

Infima speranta ...

Infima speranta in ganduri se ascunde

Ramane ascunsa in a timpului clipe

Infima speranta e ultima ce paraseste

A trupului suflare in clipe de rastriste

...

Infima speranta in sclipirea ochilor traieste

Atinge ganduri ce dincolo de viata poarta

Infima speranta in raze de soare exista

Cu fiecare dimineata spune "rezista"

...

Infima speranta in vise se ascunde

Ramane acolo, ca in a Pandorei cutii uitata

Infima speranta in al Omului suflet inghetat

Cu al tau zambet, atata al sau suflet demult uitat

...

Infima speranta in liniste asteapta

Sa se aplice a timpului pedeapsa

Infima speranta insasi ea spera

Sa nu fie lasata, simplu doar sa treaca

In departare ...

un planset de copil se aude in departare
e trecutul cel rece si gol si fara de iertare
un zambet, poate, in zare se observa
e viitorul ce doar un pic mai luminat pare
....
doar ingerul ce aripile in jurul meu le strange
imi zambeste si povesti imi spune
din trecutul ce dincolo de vise se strange
si clipe de fericire si dragoste imi rasfrange
....
doar un chip al fiintei dragi din suflet
ale mele lacrimi imi alunga in departare
si-mi sopteste sperante si vise de pret
si-mi sopteste al viitorului simple secrete
....
linistit, semet, imi privesc ale sufletului cicatrici
doar tu ai stiut in trecut sa mi le ascunzi
linistit, privesc cu al meu zambet impietrit
in departare, cu nesat sa sorb, al viitorului soare 

Si trupul in rau mi se transforma ... XI

Chipul de piatra ar completa altfel ce simte, dar i-a fost luat dreptul de a mai cantari si cere ceva
pentru cel ce il are in paza. Zambeste amar, lacrimi reci de nisip se ivesc, dar ceva ii scapa, si totodata ii starneste interesul. Priveste mai atent, o ignora pe Prietena Omului, ce zambeste malitios ca si-a primit plata. O pala de zambet linistit apare pe chipul ei - "Pedeapsa a fost platita, e liber de mine, dar ..." - cuvintele raman in aer caci chipul de piatra scruteaza Omul.

Privirea in oglinda ii amintea de zilele linistite, cand nici o stea nu era pe cer ci doar albastrul clar al zilei si negura noptii, zilele in care era doar el si atat. Otelul rece linistit si enigmatic se asezase pe fata lui, zambetul sugubat ce ducea cu gandul ca se gandeste doar la femei s-a asezat si el din nou pe fata, doar putini stiu ce e in spatele a tot ce se afiseaza.
A iesit din baie si hotarat, a luat ursuletul, l-a strans la piept si asezat aproape de fotografia mamei lui, a zambit cald, "Sper ca intro zi, cineva sa il ia si sa il tina pentru totdeauna" i-a zburat in gand aceasta speranta, scanteia lacrimilor au dat semn ca doare si ii e dor, dar indreptand spatele, a sters apasat, si fata de sugubat a luat locul, lacrimile nu isi aveau rostul, trebuia sa mearga inainte doar cu aceasta infima speranta, prinsa in urusletul nevinovat.
"Ma surprinzi, esti rece, calculat, nu te-am vazut asa. Esti altfel decat in momentul cand ne-am vazut prima data" - el zambeste tacut in gandurile reci, ce se rotesc calculand si in experienta obtinuta in timpul a catorva ani, ce incercase sa o uite, incepusera sa-si gaseasca locul. "Am renuntat sa-mi mai setez vreo speranta, vreo asteptare." si ar fi continuat cu - "am renuntat sa mai sper ca va fi bine si pentru mine" dar s-a abtinut, desi nu ar fi trebuit, dar sunt doar gandurile lui si atat.
Raspunsul din mesaj, la o intrebare ce o pusese, l-a multumit, era de ajuns pentru moment, nu s-a mai apucat sa mai faca nici un fel de scenariu, nici un fel de asteptare, timpul ii va spune ce va fi.
Gandul ii zboara catre cei dragi, fata si micul Om, otelul dispare ca prin farmec, si parca fiind simtit, telefonul suna, si cristalul vocei fiicei il incalzeste ca ultimele raze de soare inainte de apus.
Incheie ziua, cautand in randurile negre linistea ce o primea cand le depunea, un dor surd ii dadea tarcoale, dar inchise totul in jurul lui si dand drumul la televizor pierdu sirul gandurilor dar nici nu stia ce privea, era doar liniste, bine, rece tot ...

Trebuie, un nou inceput ...

Recitesc un articol din trecut (http://versuri-din-suflet.blogspot.ro/2014/10/sper-sa-nu-mi-se-simta-lipsa.html) . Doamne cat as vrea acum sa il fi citit acum cateva luni, sa-mi aduc aminte.

In fine, prietenul meu Hector a ramas, inca, stana de piatra, nu mai vreau sa ii dau drumul eu, iar Mama ma ajuta prin prezenta simbolului ei (sper sa si reusesc). Dar ranjetul cunoscut imi apare in creier, si cuvintele lui - "esti prost ca speri sa fie bine si pentru tine" - da, recunosc ca am lasat sa se vada mult prea mult, mult prea devreme si am vrut totul sa fie si acum, din nou, singur, imi caut un echilibru, " in ce sa-l caut?"

Mi s-a pus intrebarea de asemeni, "cum ma vad cei din jur?" - buna intrebare, eu nu ii stiu raspunsul si chiar mi-ar place sa aflu cate ceva. In cateva luni am fost mintit, batjocorit si calcat in picioare de o singura, aceeasi, fiinta, in fiecare luna, am indurat ca un caine din nou, dar nu am mai acceptat jumatati si am cerut, poate prea mult, si am lasat prea mult. A intrat frumos in viata mea, ca o sclipire de stea ce mi-a luminat intunericul, dar la fel, de fiecare data, a iesit, lasand un intuneric mai negru, mai de mormant, ce incet m-a dus spre Hector, sa imi doresc sa il las din nou sa-si faca de cap. Doare tot fizic, si simt pana in fiecare fibra a trupului meu. Totodata cred ca am pierdut pe cineva drag ce imi e in creier de mai mult de cateva luni, dar orbit de lumina stelei oferite am refuzat sa accept ca poate e ceva mai bun, sper ca voi avea o sansa sa inteleg daca asa este, sper sa nu fie prea tarziu.

Cat despre tine, stea ce mi-ai luminat pentru cateva clipe totul si dat pentru tot atatea clipe sens plin vietii mele ca apoi, tot tu sa le faci cosmaruri, sper sa iti gasesti fericirea ce pretinzi ca o ai.

Eu voi ramane doar o amintire, o asteptare si un Om, caci pe Hector refuz sa il mai las, nu mai vreau sa distrug asa cum am facut si cum si eu am fost distrus. Poate chiar platesc pentru ceva ce am facut in rautate, ceva in trecut, ceva ce parintii parintilor mei au facut, dar nu mai vreau sa plateasca nimeni altcineva dupa mine, de aceea voi incheia totul aici si acum, ca sa o iau de la inceput intr-un viitor al meu, mai bun

Al vostru BA

Sa-ti ating ...

Sa-ti ating al tau suflet, sa-l linistesc
Sa-ti ating al tau zambet, sa-l provoc
Sa-ti ating a ta inima, sa o agit incet
Sa-ti ating a ta piele, sa o sarut atatator
...

Liniste sa-ti aduc ....

Furtuni si stihii privirea-mi alunga
Se strang in jurul tau dar fara sa ajunga
Nori si ploi orizontale ce trupu-mi opreste
Se aduna in orizonturi fara sa te atinga
...

Te port ...

Te port in ganduri si suflet

Te port in atingeri de vant
Te port in calde raze de soare 
Te port in picaturi de ploaie
...

Si trupul in rau mi se transforma ... X

Doua bilete ...

Interzis - poveste pentru adulti - Capitolul II

Dusul fierbinte ii atatara simturile, nu vroia

sa mai iasa de sub el, fiecare picatura ii trezea senzatii placute. Spuma gelului se prelingea pe trupul zvelt, scurgandu-se usor si lasand o piele fina de catifea. Era mandra de corpul ei, si nu ascundea o clipa asta.

Susur de apa ...

Susur de apa o poveste imi spune

Bataie de aripi de flutur, viata arata
Adiere de vant ramuri agita in soare
Tacerea, tribut sufletului linistire cere

...

Si trupul in rau mi se transforma ... IX

Vacanta prichindelului se terminase, si era

in drum spre casa. Era singura fiinta ce ma mai tinea intreg. O bataie in usa, scurta, parca sa nu deranjeze linistea blocului, ma anunta ca ajunse. Zambetul pozitionat pe chip, ca o masca, nu pacali zgatia mica, ma prinse in brate strans si 'Are sa fie bine tati. Dar Dadi unde e???' continua

Vise si cafea I ...

O prinse iarasi pranzul in pat, lenevind, ascultand

valurile sparganduse in mal. Se ridica in cele din urma, puse cafeaua, aprinse o tigara si iesi afara. Se aseza linistita pe banca de lemn, langa masa ce-si pierduse culoarea initiala de la arsita soarelui, bataia vantului aspru si sarea marii ce se simtea in aer ca mici piscaturi de gheata.

Am visat ...

Am visat ca ma pierd in parfumul tau

Am visat sa ma trezesc in privirea ta
Am visat ca am sa adorm in bratele tale
Acum nu ma mai satur de visul devint real

Interzis - poveste pentru adulti - Capitoul I

      Ziua ajunse amiaza, si in sfarsit se ridica din pat. Era singura, iubirea ei plecase la servici in zori, l-a simtit ca pe o adiere cum s-a ridicat si a plecat de langa ea, l-a simtit cum a poposit o clipa si a privit-o ca cel mai de pret dar, a zambit in sinea ei la imaginea furata. S-a dus direct in bucatarie, caldura verii o simtea pana in suflet, pe masa un biletel - "Cafea in microunde. Te iubesc." Zambi iarasi, aducandusi aminte de noaptea dinainte, inca il mai simtea in ea. Se scutura repede de senzatie, dadu drumul la cuptor si fugi in baie. Picaturile de apa ii trezira simturile, se imbaie rapid, se freca cu prosopul, lasand mai multe picaturi decat ar fi vrut el, si-l arunca in cos, cu coltul ochiului zarind camasa lui de ieri, agatata in cuier, cu narile frematande la amintirea lui, parfumul o intarata o clipa si trase camasa pe corpul ei gol.

Doar ca tu nu erai ...

Dimineti in ganduri strabat imagini vii

Imagini care din vise ma trezesc
Cu dorinta de a-ti spune bune dimineti
Doar ca tu nu erai acolo, doar in vise ce ard
...

Si trupul in rau mi se transforma ... VIII

Intors acasa, prichindelul era la batrani. Era

iubit acolo, tinut departe de orice rautate gasita in fiecare colt al orasului batran. Ma asez linistit in fotoliu.

Tacuta acceptare ...

Intr-un colt, ascuns de orice privire, desi era pustiu in casa, doar un scancet si

lacrimi uscate in varful barbiei. Sufletel era plecat, plecase pentru totdeauna, intr-o calatorie doar de el stiuta. Stana de piatra a lui Hector, inca privea intr-o directie, sa-i zicem zare.

In asteptare ...

Plang codrii in cantul furtunii
Se cutremura muntii sub zapada grea
Amintirea ta se afunda in adancuri
In asteptarea zambetului tau drag
...

Vreau

Vreau doar o clipa sa traiesc
In a privirii alintare

Vreau doar o secunda sa traiesc
In ale tale vorbe calde
...

Amintiri ... II

tremur sub ale tale atingeri

tremur sub a ta muscatura plina de foame

foame de trupul meu, foame de sufletul meu

ti le daruiesc pe amandoua, sa te infrupti

sa le gusti in nebunia gandurilor si dorintelor

sa te rasfeti in senzatiile ce ti le provoaca

sa te imbeti in picaturile ce setea iti alina

ca apoi sa o iei de la capat, sa musti cu nesat

din nou, ca si cum ar fi pentru prima data

mereu, sa te pierzi si sa iti astamperi foamea

ca apoi sa te rasfati sub atingerea suflului meu

un suflu ce cade racoritor asupra ta, in valuri calme

ce-ti intra in piele si suflet, si te linisteste

dincolo de orice pacat, dincolo de orice rautate

vreau din mine sa iti astamperi cea mai mare foame

foame starnita de dragostea ce ti-o daruiesc

o dragoste simpla, pura si fara limite

Amintiri ... I

nu ma pot opri din a te iubi
nu ma pot opri din a te dori
nu ma pot opri in vise sa nu te port
nu ma pot opri in ganduri sa nu te am
...

Astept ... final

Final de drum pentru o clipa de fericire
Final de drum pentru o clipa de siguranta
Asa se termina o poveste ce reala o vrei
Asa se termina o poveste ce de o viata o asteptai
...

Privesc ...

Privesc cum salcamii in pereche se inlantuie
Privesc cum cintezoii in pereche ciripesc
Privesc cum de mana perechi de oameni calatoresc
Privesc si nu ma satur de simpla lor bucurie
...

Astept ... inca

Care este asemanarea intre ploaie si dus ? dar diferenta ?
Intrebarile astea imi zgaraie creierul de cateva minute, raspunsul meu il stiu, mi l-am dat, dar al vostru ?
Ia sa va vad !!!

Singur ...

Intind mana catre a intunericului abis

Simt totul si nimic in jurul sufletului inchis
Lacrima simpla, singura si amara curge
Nimic nu o impiedica si-si continua drumul
....
La sfarsit, in a intunericului tacere
Simte ale ei degete ce-l ating ca o adiere
E doar o senzatie din vechi si inchis vis
E doar o clipa din a viitorului asteptare
....
Ridic a mea privire rece, ratacita
Caut a viitorului cheie, sa-l dezlantui
Ca eu sa invat a momentului traire
Departe de a lui, cusca ferecata
....
Fii langa mine, suflet ce-n clipa te caut
Fii daca vrei, langa mine, fara a viitorului inlantuire
Fii langa trupu-mi sfartecat de-ndepartare
Fii aici, bataia inimii sa-ti simt aproape
....

Impreuna ...

Impreuna cu a lunii lumina
Tu, chip de inger, ce vise imi arati
Impreuna cu a farului lumina
Tu-mi daruiesti motiv sa tresar
Tu-mi daruiesti clipa sa o traiesc
...
Stim cu sufletul a lunii si soare poveste, toti o stim, chiar si inconstient. Cum Soarele isi sacrifica al sau parjol pentru a lasa Luna sa respire, cum Luna prinde a Soarelui lumina, sa o reverse in irizatii de liniste si calm peste a inimilor dragoste, dorinte. Da, toti o stim. Dar momente unice in a vietii destin, le memoram si lor le dam doar clipe de melancolie, nestiind ca pe Soare nu doar luna il vrea, ci si Ciocarlia, ce in fiecare inceput de vara ii daruieste ultimul tril si zbor. 
Vrem sa invatam, dar cautam in locuri ce nu trebuie, uitam sa cautam in cer, acolo unde totul este liber, acolo unde dorul, dragostea, tristetea si fericirea sunt spuse pana la ultimul suflu. Atingem dorinte ce le vrem pentru moment, dar uitam ca a iubi, a te darui, a fi fericit, se rezuma in a fi liber, a nu cauta motive pentru a iubi, a nu cauta doar momente pentru a te darui, ci a cauta sa fii liber impreuna, a fii tu insati alaturi de cel ce il doresti langa tine, a nu incatusa si a nu fi incatusat.
Revenind, asa cum Soarele si Luna isi cauta mereu implinirea pe cer, liberi, fara lacate, si intalnindu-se doar in zenit sau asfintit, rabdarea lor de secole, trebuie sa ne invete, inspire, sa asteptam si sa acceptam liberi, subliniez, liberi, totul, fie dragoste, fie durere, fi dor, fie alinare dar in special ceea ce ne este daruit, fie trecut, fie prezent, fie viitor.
Trebuie sa invatam sa spunem ceea ce simtim, indiferent de orice, nu e nimic de pierdut ci doar de castigat, invatat.
....
Aveti grija de voi 

Iarta-ma mama ...

Iarta-ma mama, ca in a mea incapatanare

Am uitat, sa cer cel mai mare dar
Sa-mi cer iertare
Pentru a mea uitare in a cere ce un Om nevoie are
......
Iarta-ma mama, ca in dorinta mea de a fi mare
Am lasat momente sa treaca in uitare
Am lasat ce important pentru mine trebuia sa fie
Am lasat dorul daruit in ignorare
......
Iarta-ma mama, ca in a ta grija nu am ascultat
Nu am ascultat a ta intrebare
Si in a mea ignoranta de mine
Am ales alta carare
.......
Acum mama, iti cer doar sa-mi spui
Ca-n al meu viitor bine va fi
Indiferent de momentul timpului etern
Indiferent de ale mele lacrimi, in perna lasate
.......
Acum mama, iti inteleg a ta intrebare
Deci iarta-ma mama
Si daruieste-mi a ta mangaiere
Ce doar timpul si cerul o tine departe

Ce frumos ploua ...

Ce frumos ploua, linistit, fara suisuri si coborasuri

Ce frumos ploua, ca si sufletul meu pierdut in nori
Picatura imi spala a mea fata, nu spune nici o poveste
Ploaia imi curata inima, brazdata de fulgere recente
.......
Ce frumos ploua, sub greutatea ei, parul, totusi se zburleste
Ce frumos ploua, atingerea rece, sufletului viata daruieste
Picaturi simple cad, reci trupul dezvelit imi ating
Picaturi, ce pe el, drum in pielea mea sapa, si inving
.......
Ce frumos ploua, pic pic pic, in acest sunet liniste imi aduce
Ce frumos ploua, arata vise pierdute si intr-un rece fior ma seduce
Picaturi, ce fierbinti dintro data devin, imi arde sufletul flamand
Picaturi, de o dragoste frumoasa imi aduc aminte, arzand

In vise sa ma pierd ...

In vise si ale tale brate m-as pierde la nesfarsit

In dor si alintarea privirii tale m-as rataci ca o stea ce cade
Atingi colturi ale sufletului meu, pe unde nimeni nu a pasit
Atingi ganduri ce in praf de stele lung drum au strabatut

In vise si ale tale ganduri as rataci o vesnicie
Unde doar o viata sau zeci vreau sa ma ratacesc
Ma primesti in ale tale zambete de feerie
Sa ma lasi, ca un simplu om, sa te iubesc?

In vise si ale tale simtiri m-as afunda intru eternitate
In stele cazute in a ta cale, sa gasesc un simplu drum
Sa caut, sa gasesc si-n realitate sa aduc un vis aparte
Si sa ma lasi sa-ti daruiesc a mea simpla dragoste ? Ma lasi ?

Ating ...

Ating o clipa a sufletului tau
Ating un moment din a ta viata

Ce-mi rascoleste al meu suflet pierdut
Ce-mi atinge al meu vis din alta viata

Ating un zambet ce liniste imi daruieste
Ating o privire ca vise ma face sa creez
Ce-mi lasa gandurile libere sa colinde
Ce-mi lasa simturile frenetice sa caute

Caut atingerea privirii tale
Ce pierdut si gasit ma face sa ma simt
Caut atingerea degetelor tale
Ce in efemere clipe ma regasesc visand

Ating vorba buzelor tale
Ating cuvantul gandurilor nezise
Raman in al viselor amintire
Caci ele raman in urma-mi nezise

Astept ...

Unii ar spune ca speranta moare ultima, eu zic ca speranta moare in momentul cand nu mai ce alege, si trebuie sa mergi inainte. Atentie, doar, cand nu mai ai ce alege, chiar trebuie sa mergi inainte, dar nu trebuie sa lasi totul in urma. E un bagaj ce il vei avea mereu cu tine, si pana in momentul cand speranta renaste, din tot trecutul tau trebuie sa inveti, sa cresti.
BA

O zi dupa servici ... doar o poveste (VI)

E tarziu in noapte, aud picaturile ploii in geam cum bat. Cu ochii mijiti ma uit la ceas, e trei si ceva.
Ma ridic, asa cum dorm de obicei gol, si inchid geamul. O privesc, treaz complet. Doarme doar in chiloteii ei, e linistita. In gandul meu spun doar,  "draga imi esti", si ma intind langa ea linistit.
Parca simtind ca am fugit o clipa, isi aseaza pulpa goala pe mine, si fata si-o afunda in gatul meu. Respiratia ei ma agita un pic, poate ca prea mult decat un pic, ma intorc si ii sarut a sa frunte, in timp ce ii acopar trupul gol si relaxat.
Nu pot adormi la loc, in gandurile mele retraiesc fiecare clipa cu ea. E putinul ce-l doresc, e privirea ce in fiecare diminieata o vreau sa o simt, e respiratia calda ca ma linisteste, nu stie, caci doarme, dar o mangai si ii mut o suvita de par rebel. Racoarea din camera ii intareste sfarcurile obraznice si le simt adanc infipte in pielea mea, zambesc. Intr-un final adorm linistit, cu ea in bratele mele. Ii visez rasetul cristalin, ce-mi este adanc infipt in minte, ii visez privirea vesela, ce mereu imi linisteste al meu suflet.
In somnul dulce al diminetii ii simt mana pe pieptul meu, si respiratia in narile mele. Sarutul fierbinte ce imi apasa buzele, ma face sa intredeschid gura, si o limbuta, fierbinte si binecunoscuta incepe sa ma intarate, impreuna cu o muscatura dulce. Deschid ochii, si in imaginea ce mi se arata, nu ma satur sa ma misc nici cuvinte sa rostesc, de teama sa nu dispara. O prind usor cu manda de bucutele fierbinti, si geme, se ridica si se cocoata pe mine, dar ... "Hai sus pui de urs, ca trebuie sa mergem la servici!!!" imi linisteste toata agitatia, ah ce as fi vrut sa o gust asa in zorile diminetii ... dar servici, bleah.
Ma ridic cu ea inca in brate, simtindui fiecare atingere a pieli, o arunc in dus, in timp ce dau drumul la apa rece intai, sunt rau nu,  gandesc eu. Imi zice ceva de dulce si radem impreuna, ne echipam cat ai zice peste, cafeaua ne atata narile.
Fugim in ale noastre treburi, cu gandul zburand catre fiecare ...

Lacrimile cerului fata imi ating

Lacrimile cerului, fata imi ating

Ridic privirea si zambetul i-l daruiesc
Astept al sau planset in clinchet de argint
Sa se linisteasca, un soare sa aprind

Linistit, cum cerul, si el, plange linistit
Imi atintesc al meu suflet catre zenit
Las visele sa-mi zboare, doar tie sa le prezint
Vesela printre ele alegi sa calatoresti zambind

Sunt ale tale, eu tie le daruiesc
Cu ele, zambind, al meu suflet impartasesc
Caci in clipe de soare, in cerul rasarit
Vreau prafumul trupului tau sa-l simt

Si trupul in rau mi se transforma VIII ....

Drumul inapoi acasa, l-am facut singur cu gandurile mele. Nu am sunat-o. I-am trimis doar un mesaj ca sunt pe drum si ma intorc. Atent la drum, muzica nu se auzea, doar gandurile mele si ce imi doresc. Trag masina in parcare, o vad privind pe geam, o simt fericita ca am ajuns acasa. Oftez si cobor, inca in gandurile mele uit buchetul in masina, cand dau sa intru in scara blocului imi aduc aminte si ma intorc brusc, fug la masina si iau buchetul. Da asta imi doresc si vreau. Inchid creierul pentru cateva minute, atat cat sa ajung sus, nici nu stiu cand am ajuns la etajul doi.
Apas clanta, usa se deschide tacuta, si ea in prag ... o privesc cu ochii mijiti de dor. O iau in brate, o sarut apasat, si ii soptesc ca trebuie sa vorbim. Se incrunta un pic, ochii i se intuneca, dar se controleaza si continua o sporovaiala. Piticu apare si el de prin camera, sare in bratele mele, si imi spune "Am avut grija de ea, tati, am dormit numai cu ea, in brate la ea!!" Ii multumesc si il expediez in camera, vreau sa raman singur cu ea, sa ii spun.
O trag in brate la mine, imi pun urechea pe burtica ei, tresare. In linistea camerei lansez "bomba"
-"Vreau sa am un copil cu tine, al meu si al tau!!!"
Tacerea se asterne, o simt cum tresare, cum se incordeaza. Imi ridic privirea si o tinutiesc, "Asta imi doresc, daca si tu iti doresti" Privirea ei ma apasa, cauta in mine, sfredeleste dincolo de orice barieara a mea, si o las. O las caci o vreau in viata mea, o vreau caci am fost lasat, sa imi dau seama ca, da, sunt pregatit pentru tot ce imi ofera ea. Raspunde simplu - "Atunci vom avea un copil al tau si al meu!!!"
Am simtit o alta privire, sugubatul mic ascultase tot. Nu era trista, era fericita pentru mine, si dintrodata a inceput sa tipe "O sa am un fratior, o sa am un fratior." Apoi cu voce mai joasa, pe jumatate - "Merge si o surioara."
Zambesc, e tot ce-mi doresc, ei, si daca va fi sa fie, si o mica alta sugubeata. Ma ridic, o prind de mijloc, si ii zic - "Fii sigura ca de mine nu mai scapi niciodata!", raspunsul ei ma surprinde - "Abia acum vei afla, poate, ca mereu m-am impiedicat, sa fiu doar a ta si numai a ta!!". Ma apuca un ras puternic, sanatos ce nu am mai avut de ani. E visul meu si am sa-l pastrez in suflet. Ma bag in dus, creierul functioneaza in parametri normali, aud chitaiala sugubatului cu ea, rad amandoi. Nu simt decat linistea ce se aseaza in mine, doar o amintire dura imi trece ca un fior rece de ghiata pe spinare. O alung cu un jet de apa fierbinte. Ma linistesc si ies din dus, prosopul aspru imi zgaraie placut pielea, e bine. Sunt ACASA.

O dorinta ...

Din adancul sufletului, o clipa amara
Strabate al vietii timp, sa ma invete a mia oara

Sa culeg dorul adanc sadit, sa-l las sa piara
Sa-l las in a timpului trecut, sa astept tacut
Impreuna cu al meu suflet, pe acum sa-l facem placut

Dar scheletul durerii, de fiara ingenunchiata
Acopera zambetul pierdut, zambetul de viata
Se stinge tot in jurul inimii batai, inima de piatra
Intuneric si mici scantei, al unui timp cerut
Acopera a drumului fericit ales, caci a ramas pierdut

Cuvintele isi pierd sensul, in singuratatea aleasa
Doar clipe de viitor, un pic, in zenit se arata
Speranta inca zambet daruieste, unui chip de piatra arsa
Nu mai vrea nimic, decat atingerea calda
A unui suflet dorit, sperand langa el sa-l vada.

Astept ... Prolog

Prolog al povestii unui inceput ce avea sa nu inceapa. Doar aveti grija, alegeti cu grija calea, caci ce alegeti, nu doar pe VOI va afecteaza, ci si pe cei din jurul vostru. Voi contiua sa scriu aceasta poveste un pic, altfel. VOI cititi printre randuri. BA

Si trupul in rau mi se transforma VII ...

Amintirea accidentului inca se resimte, durerea surda din umar avertizeaza schimbarea vremii.

Zambesc linistit, a trecut sunt bine, dar privirea ei ingrijorata imi spune altceva. Ma cearta din priviri si ma avertizeaza, ca o noua problema de genu se va lasa cu mai mult decat o morala. Ii zambesc si o asigur ca o sa fiu atent si nu are de ce sa-si faca griji. Drumul nou pe care il apuc, e impreuna cu ea, o vreau in viata mea, o vreau sa aiba grija de mine si fiul naravas care acum ma priveste mereu cu teama cand plec. Ma aplec si ii spun sa aiba  grija de ea, caci eu ma voi intoarce mereu.

Privesc in urma, si in balconul deschis primaverii, o zaresc, se uita dupa mine cu mainile stranse la piept, nu vrea sa-mi faca la revedere cu mana, vrea doar sa ma intorc.

Ma urc in masina linistit, si plec. Tinand volanul in mana, inca imi amintesc de ea, femeia vietii si a mortii, ce nu ma vrea, ce ma lasa sa traiesc viata si sa o gust din plin. Ii zambesc prietenos, o astept si o accept asa cum este ea ... urata de unii, draga mie. 

Stiu doar ca nu-mi vrea raul, si ca ce imi e scris, ea e singura ce stie, doar ca as vrea sa imi povesteasca de ce nu ma vrea, de ce nu e timpul cand eu il simt aproape mereu ?

Tacuta ramane in gandurile mele, zambeste misterios si dispare ca o naluca.  

O liniste atinse sufletul ...

O liniste atinse sufletul, muschii intinsi la maxim, deveniti de otel doar eliberare doreau. Cuvintele scrise pareau adevar, dar doar pareau. Un joc dur, se tese in minte, in oglinda imaginea de piatra isi tese imaginea. A invatat si tot greseste, oricum sta bine unde este, frigul il tine treaz,  e bine. Degetele ating ecranul, e fierbinte si rece, nu spune nimic, doar jocuri de cuvinte. Imagine il face sa se stranga, stie ca mesajul nu e pentru el si ingheata, se strange si se ascunde din nou. NU mai vrea sa iasa, si nu va mai iesi.
Doar un ranjet apare in intunericul de ghiata - "Esti prost sa visezi!!!" - doar aceste cuvinte sunt spuse si se retrage si continua sa caute fisuri in blocul negru cel fara de viata.